Căsătoria și judecătorii drepți și nedrepți. Ultimele audieri la Curtea Supremă a SUA, înainte de verdict

1.020 views
0
DISTRIBUIȚI
Curtea Suprema a SUA, Washington, DC
Curtea Suprema a SUA de la Washington, DC

Unul din subiectele majore tratate pe blogul nostru a fost și este alterarea percepției colective asupra instituției căsătoriei în țările occidentale și mai ales în SUA. Știți probabil că la Curtea Supremă se judecă ceea ce poate fi punctul final în războiul cultural pe care stânga neo-marxistă îl duce contra civilizației americane: judecătorii sunt chemați să decidă dacă interdicția pe care unele state din SUA o ridică în calea mascaradei denumită „căsătorie între persoane de același sex” este constituțională. Dacă răspunsul va fi NU, atunci toate legile contrare, din toate statele, vor cădea. Aflați în ofensivă și susținuți de un lobby economic și politic zdrobitor, homosexualiștii urmăresc să aplice o lovitură mortală conservatorilor americani, similar cu cea din 1973, când aceeași Curte Supremă a anulat toate legile care interziceau crima avortului.

În urmă cu câteva zile, Curtea a audiat părțile în proces și a anunțat că va delibera până la finalul lunii iunie. Despre aceste audieri l-am rugat să ne ofere o opinie avizată pe dr. Petre Costea, președintele Alianței Familiilor din România, avocat de origine română, stabilit în Houston, capitala statului Texas aflat în inima „Americii profunde”. Adnotările ne aparțin și sunt destinate ușurării înțelegerii de către publicul românesc nefamiliarizat cu instituțiile și particularitățile juridice americane.

Vă recomandăm să citiți mai întâi interviul luat dlui Costea anul trecut.

O scurtă perspectivă istorică

Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii (denumită în continuare Curtea sau, după acronimul său american, SCOTUS, n. red.) este poate cea mai prestigioasă instanță din lume. Ea funcționează continuu de mai bine de 200 de ani și a interpretat același document legal, Constituția SUA, de la sfârșitul anilor 1700 încoace (joacă și rol de Curte Constituțională, n. red.) Multe din deciziile sale sunt solide, dar cu anumite ocazii, Curtea ia decizii greșite. În secolul XIX, de exemplu, a declarat sclavia constituțională. Decizia a dus la izbucnirea Războiului Civil (sau Războiul de secesiune, 1861-1865, n. red.) În anii 1960 a ridicat un zid aproape impenetrabil de separație între Biserică și Stat, determinând creștinii să se implice în politică pentru a-și proteja drepturile. Și, în 1973, a declarat constituțional dreptul la avort care, la rândul său, a născut mișcarea pro-viață (pro-life).

Statistici ale Curții Supreme

SCOTUS are 9 judecători, numiți „justices” în sistemul juridic american. Aceștia sunt numiți de Președintele Statelor Unite și confirmați de Senat. Dacă Senatul nu confirmă o numire, Președintele trebuie să nominalizeze pe altcineva. În ultimele decenii, numirile judecătorilor Curții au devenit o chestiune politică, fiecare președinte căutând să numească acei judecători care să împărtășească vederile sale filosofice și ideologice. Din judecătorii aflați în funcție acum, 5 sunt considerați conservatori iar 4, liberali (în SUA termenul „liberal” desemnează un om cu vederi de Stânga, oarecum similar cu social-democrația europeană; aceștia sunt în general „progresiști” în ce privește relațiile sociale și favorabili avortului sau homosexualității, n. red.). Președintele Obama a numit două femei ca judecătoare; amândouă sunt extrem de liberale. Cinci dintre judecători sunt catolici, unul metodist, trei sunt evrei. Este o opinie larg răspândită că una dintre femeile judecătoare, Kagan, este lesbiană.

judecatori-curtea-suprema-sua

Curtea Supremă a SUA și revoluția sexuală

SCOTUS nu a fost indiferentă la revoluția sexuală și agenda acesteia. Din păcate, cele mai multe din cele câteva decizii pe care le-a luat pe teme precum homosexualitatea au favorizat mișcarea homosexuală și au cauzat serioase tensiuni între aderenții revoluției sexuale și majoritatea poporului american, care rămâne traditionalist, profund religios și creștin.

În acest an, Curtea a acceptat să revizuiască poate cel mai important caz al acestei epoci, pentru a stabili dacă Constituția SUA recunoaște un drept la „căsătoria” între persoane de același sex. Curtea a atins superficial acest punct în 2013 dar nu a răspuns întrebării principale. Ea a decis atunci că statele care formează SUA au jurisdicție exclusivă în ce privește legislația în materie de familie și căsătorie. A amânat să se pronunțe în ce măsură Constituția implică un drept la „căsătorie” între persoane de același sex; totuși, la această întrebare va trebui să răspundă la finalul lunii iunie a anului curent.

În acest moment, doar 13 state mai interzic „căsătoria” unisex. Alte 11 au legiferat-o, iar, în ultimii 5 ani, 26 de amendamente constituționale (e vorba despre amendamente la constituțiile statelor, n. red.) adoptate de state prin care această pretinsă „căsătorie” a fost interzisă au fost declarate neconstituționale de curți federale de nivel inferior. Ca rezultat, homosexualii se pot „căsători” în 37 de state și în Districtul Columbia (capitala Washington, n. red.).

Cazul de pe rolul Curții Supreme

Vreme de 3 ore, pe 28 aprilie, SCOTUS a ascultat pledoariile părților care s-au exprimat dacă există un drept constituțional la „căsătoria” între homosexuali sau dacă, dimpotrivă, statele, prin legislaturile lor, sunt forumurile unde trebuie decis dacă un astfel de drept există. Cauza pe care Curtea a audiat-o provine din Michigan, unde un cuplu de homosexuali a convins un judecător federal că ei au dreptul de a se căsători, conform cu Constituția SUA. Însă Curtea de Apel care are jurisdicție asupra statului Michigan s-a pronunțat contrar, stabilind că Michigan are libertatea de a le refuza celor doi licența de căsătorie. Reclamanții au făcut apel la ultima instanță posibilă, Curtea Supremă.

Un număr neobișnuit de mare de intervenții terță parte (amicus curiae) au fost înregistrate la SCOTUS, de ambele părți. De partea homosexualilor s-au plasat numeroși profesori de drept, organizații civice, juriști, oameni politici și sute de corporații globale. De partea căsătoriei naturale s-au arătat guvernatorii a 22 de state, numeroase organizații creștine și diferite grupuri de intelectuali și avocați creștini. Un grup international de juriști din Europa și American Latină de asemenea a înregistrat o intervenție argumentând că nu există un drept la „căsătoria” unisex sub Convenția Europeană a Drepturilor Omului sau în general sub dreptul internațional.

Ce au spus judecătorii

Schimburile de opinii și argumente între avocații părților și judecătorii SCOTUS ne permit să întrevedem decizia pe care judecătorii probabil o vor lua. Interpretarea mea asupra stenogramelor și a argumentelor, și în special a întrebărilor puse de judecători, mă face un optimist prudent că instanța supremă a SUA nu va recunoaște, cel puțin pentru moment, un drept la „căsătoria” între persoane de același sex și că va deferi statelor puterea de a decide singure asupra sorții și viitorului acestei „căsătorii”.

Majoritatea judecătorilor au subliniat că aceasta este o problemă de politici și mai puțin una de legalitate și că legislaturile statelor sunt într-o poziție mai bună de a determina viabilitatea „căsătoriei” unisex.

Iată câteva dintre cele mai interesante subiecte și întrebări pe care judecătorii le-au acoperit.

O nouă instituție?

Judecătorul Roberts, conservator, a subliniat că homosexualii nu caută, în fapt, să „se alăture instituției căsătoriei” așa cum în mod inteligent pretind, ci caută să o schimbe. Și, a adăugat el, aceasta este o problemă serioasă, considerând că mariajul natural al bărbatului cu femeia a fost temelia civilizației și a istoriei de mii de ani. A o schimba nu reprezintă o problemă juridică ci una de politică, și deci este de competența statelor și nu a instanțelor.

Vederile sale au fost reluate în comentariile judecătorului Kennedy, un conservator numit de președintele Reagan, care a exprimat aceeași preocupare. Zece ani, a adăugat el, nu sunt de ajuns pentru a determina cât de folositoare sau dezirabilă social este „căsătoria” unisex (primul stat care a legalizat-o a fost Massachusetts în 2004, n. red.). Este un interval infinitezimal în comparație cu mileniile în care căsătoria natural a funcționat perfect.

Judecătorul Scalia s-a alăturat opiniei, sublinind că înainte de Olanda anului 2001, nicio societate nu experimentase vreodată „căsătoria” unisex.

Judecătorul Alito, conservator și el, a comentat că noțiunea „căsătorie între persoane de același sex” este mai recentă chiar decât apariția telefoniei mobile.

Judecătorul Kennedy a făcut și aluzie la faptul că argumentele în favoarea „căsătoriei” unisex sunt de tip intelectual și academic mai mult decât de ordin juridic. Experții academici și cercetătorii ar trebui să-și rezerve timp pentru a dezbate utilitatea (sau dimpotrivă) a „căsătoriei” între persoane de același sex înainte de a forța acceptarea ei de către societate, a sugerat el. Instanțele nu sunt mai bine dotate pentru a răspunde la această întrebare decât oamenii care au votat asupra „căsătoriei” gay (în amendamentele constituționale, n. red.), a adăugat el.

Chiar și judecătorul Bryer, un liberal declarat, s-a arătat sceptic în a permite judecătorilor să decidă soarta „căsătoriei” între persoane de același sex.

US-JUSTICE-GAY-MARRIAGE

Discriminare contra homosexualilor?

Un alt subiect care a apărut a fost dacă excluderea homosexualilor de la instituția căsătoriei ar însemna inferiorizarea acestora. Majoritatea judecătorilor pare să fie de acord că NU. Judecătorul Alito a subliniat că în Grecia antică homosexualii nu erau persecutați sau discriminați, dar nu li se permitea să se căsătorească. Rațiunea pentru aceasta, a adăugat el, a fost că societățile din întreaga lume, pentru mii de ani, au avut o bază foarte rațională și practică pentru limitarea mariajului la adulții heterosexuali: procreația responsabilă și creșterea copiilor.

Judecătorul Kennedy a subliniat că în unele societăți, încă înainte de apariția autorităților politice și a guvernelor, căsătoria se făcea între un bărbat și o femeie, chiar dacă în acele societăți existau homosexuali.

Judecătorul Roberts a adăugat că societățiile primitive nu și-au pus problema excluderii homosexualilor ci că, pur și simplu, au văzut o necesitate practică în instituirea mariajului pentru protecția soților contra intruziunilor externe și pentru protejarea bunăstării copiilor rezultați din legătura lor.

O pantă periculoasă: căsătoria în grup, copiii și libertatea religioasă

Ce ne puteți spune despre polgamie și poliamorie, și despre căsătoria în grup? l-a întrebat judecătorul Alito pe avocatul homosexualilor. Acesta a răspuns că recunoașterea „căsătoriei” între persoane de același sex nu va duce la legalizarea poligamiei, dar a recunoscut, la întrebarea suplimentară a judecătorului, că nu știe de ce acestora nu li s-ar recunoaște același drept la căsătorie.

Ce ne puteți spune despre copiii crescuți de cuplurile de homosexuali? a dorit să știe judecătorul Scalia. Nu ar avea ei de suferit? Nu au și ei dreptul de a fi crescuți de ambii părinți biologici? Avocatul care reprezintă cuplul de homosexuali a subliniat repede că există un „consens” în sociologie asupra faptului că „mariajul” unisex nu este dăunător copiilor. Scalia a replicat că nu există un astfel de consens și că acest argument nu poate fi o bază rațională pentru legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex.

Scalia a mai întrebat despre impactul recunoașterii dreptului la „căsătoria” între persoane de același sex asupra libertății religioase, a teologiei și a credincioșilor care au vederi opuse. El a adăugat că, dacă Curtea va decreta un drept la „căsătoria” gay, atunci libertatea religioasă a bisericilor care îl dezaprobă va fi anihilată. Avocatul administrației Obama, care susține în fața Curții legalizarea „căsătoriei” unisex, a admis că aceasta, odată recunoscută ca drept, va dăuna libertății de credință și chiar va permite guvernului federal să anuleze statutul non-profit și scutit de taxe al diferitelor culte.

Roberts a continuat cu un argument foarte bun, anume că odată ce „căsătoria” între homosexuali ar fi recunoscută, dezbaterea din societate se va fi încheiat pentru toți cei care până acum s-au opus redefinirii căsătoriei. Aceasta, a opinat el adresându-se avocatului homosexualilor, ar fi inacceptabil: „dacă aveți câștig de cauză aici, nu va mai exista dezbatere… închiderea dezbaterii poate duce la închiderea minților și va avea consecințe asupra modului în care noua instituție este acceptată. Oamenii simt foarte diferit asupra unui subiect dacă au șansa să voteze, să se exprime liber, decât dacă acesta le este impus de către instanțele de judecată.”

Concluzii

Creștinii de pretutindeni trebuie să aducă această cauză în centrul intențiilor de rugăciune până la sfârșitul lui iunie. Ei trebuie să se roage specific pentru ca SCOTUS să nu recunoască așa-zisa „căsătorie” între persoane de același sex ca pe un drept. Consecințele unei astfel de decizii ar fi profunde și vaste. Nu doar în SUA, ci și în restul lumii. Pentru administrația Obama și UE, exportul de „drepturi ale homosexualilor” a devenit un obiectiv fundamental de politică externă. O decizie favorabilă „căsătoriei” între homosexuali va aduce legitimitate în plus acestor politici și va face și mai dificil pentru țările tradiționaliste, inclusiv România, să spună NU redefinirii căsătoriei. În multe aspecte, soarta viitorului civilizației atârnă de decizia pe care SCOTUS o va lua.

Cum se poziționează creștinii americani față de „căsătoria” gay?

Cauza „căsătoriei” gay aflată acum în fața celor 9 judecători supremi a născut multe sondaje de opinie în America. O ușoară majoritate se pronunță în favoarea „căsătoriei”. Un sondaj foarte interesant, publicat luna trecută, ia pulsul grupurilor religioase majore. Cei mai favorabili „căsătoriei” gay sunt budiștii și evreii. Cei mai vehemenți contra (72%) sunt baptiștii. Circa 42% dintre musulmani sunt de acord cu „căsătoria” între persoane de același sex, la fel ca și 56% dintre creștinii ortodocși.

Rezultatele sondajului sunt îngrijorătoare. Ele reflectă impactul pe care propaganda homosexuală îl are asupra noastră și ar trebui să trezească la realitate liderii religioși de pretutindeni. Noi, cei care apărăm valorile creștine în societate, avem nevoie imediată de ajutorul vostru generos. Nu putem izbândi fără acest ajutor. Mințile și inimile creștinilor trebuie să nu se îndepărteze de adevărul fundamental al căsătoriei, în înțelesul ei biblic. În această dezbatere voi aveți un rol important: să susțineți învățăturile biblice.

DISTRIBUIȚI
Articolul anteriorAntonia Tully, Marea Britanie – „Între persoane de acelaşi sex, scopul şi însuşi conceptul căsătoriei sunt întoarse pe dos”
Articolul următorMarea Britanie: „Verzii” vor legalizarea poligamiei
Guest Post
Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori: William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

LASĂ UN RĂSPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here