„Alegerea ei, problema ei”, sau în ce mod opţiunea avortului le face pe femei să devină mai expuse la exploatare şi abandon (I)

522 views
0
DISTRIBUIȚI

Eseu de Richard Stith

richard-stith* Profesor cercetător cu peste 45 de ani de carieră, actualmente predă la Facultatea de Drept a Universității Valparaiso (Chile). Licențiat în drept și doctor în etică la Universitatea Yale. Licențiat în științe politice al Universității Harvard. Fost director al programului de Etică Biomedicală la Universitatea de Medicină din St. Louis (SUA). Actul membru al board-ului Asociația Națională a Avocaților (National Lawyers Association, SUA) și al board-ului editorilor Jurnalului American de Drept Comparat. A predat drept și filosofia dreptului în Spania, Germania, India, China, Ucraina, Chile și Mexic.

Rezumat: Apărătorii avortului electiv indică de obicei două avantaje de care beneficiază femeile însărcinate: libertatea, ca valoare prin ea însăși și evitarea unei nașteri care ar reprezenta o povară semnificativă. Militanții anti-avort au răspuns la această perspectivă afirmând că avortul are prețul său: proslăvirea comodității și suprimarea unei vieți omenești în curs de formare, precum și vătămarea sănătății fizice și mentale a femeii. Acest eseu nu își propune să dezbată problema echilibrării acestor avantaje și dezavantaje. Mai degrabă încearcă să arate că există și un alt preț de plătit, pe care niciuna dintre părți nu îl ia de obicei în considerare. De fapt, opțiunea avortului le poate face pe femei să se simtă mai puțin libere, iar nașterea poate părea mai împovărătoare. Indiferent de opțiunea finală cu privire la avort, aceste efecte nocive trebuie luate în considerare. Ideea esențială pe marginea căreia vom delibera este faptul că sexul nu mai cauzează nașterea. Dată fiind disponibilitatea avortului electiv, contactul sexual poate genera numai o alegere. Iar alegerea, la rândul ei, generează nașterea.

Președintele Obama a reiterat recent faptul că „avem nevoie ca tații să recunoască faptul că responsabilitatea nu se termină în momentul conceperii.”1 Problema lui și a noastră este că, într-un sens foarte real, responsabilitatea bărbaților ia într-adevăr sfârșit în momentul conceperii. Acum, bărbații pot alege numai sexul, nu și calitatea de tată. Numai mamele stabilesc dacă copiilor li se va permite să existe.

Acest transfer al responsabilității cauzale de la un act sexual comun la un act de alegere individuală face mai mult decât să îi transforme pe bărbați în parteneri sexuali mai puțin responsabili… deși face și acest lucru, printre altele. În fapt, adaugă singurătate și vină opțiunii oricărei femei de a da naștere și face ca abandonul său după naștere să fie mai probabil, deoarece femeile sunt acum singurele ce poartă vina oricăror dificultăți (cauzate lor însele sau altora) apărute odată cu sosirea unui copil.

Unele dintre aceste efecte negative pot fi atenuate printr-o mai mare emancipare a femeilor, astfel încât să reziste mai ușor presiunii bărbaților privind sexul iresponsabil (și apoi avortul), însă alte efecte negative nu pot fi combătute, atât timp cât opțiunea „naștere sau avort” rămâne exclusiv decizia ei. Deoarece considerăm că persoana care ia decizia ultimă poartă atât răspunderea, cât și blamul pentru alegerea ei.2

Dacă sexul conduce numai la o alegere, femeile devin mai vulnerabile la exploatare

Avortul electiv a fost legalizat în 1973 în Statele Unite, în urma faimosului proces Roe contra Wade, ca o apărare a „dreptului la viața privată”. Una dintre cele mai critici voci care au răspuns la cazul Roe a venit dinspre orientările politice de stânga, prin vocea feministei radicale Catherine MacKinnon. În eseul său „Viața privată contra egalității”,3 MacKinnon explică faptul că „susținătorii și oponenții avortului pornesc de la presupunerea tacită că femeile controlează într-o măsură semnificativă sexul. Cercetările feministe sugerează contrariul. Nu se poate presupune pur și simplu că… contactul sexual este determinat în comun și în mod egal” (94-94). Adaugă că „bărbații controlează sexualitatea… Roe nu contrazice acest lucru” (97).

MacKinnon își continuă argumentația: „Atât timp cât femeile nu controlează accesul la propria lor sexualitate, avortul facilitează disponibilitatea heterosexuală a femeilor. Cu alte cuvinte, în condiții de inegalitate între genuri, eliberarea sexuală… nu le eliberează pe femei; eliberează agresiunea sexuală a bărbaților. Disponibilitatea avortului elimină și ultimul motiv legitim pe care femeile l-au avut la dispoziție pentru a refuza sexul, pe lângă durerea de cap… Fundația Playboy a susținut drepturile la avort încă din prima zi…” (99).

Referindu-se în mod specific la decizia instanței în cazul Roe, MacKinnon ajunge la concluzia că „dreptul la viață privată al lui Roe ne face să credem că o vătămare s-a transformat în cadou… Practic orice urmă de control pe care femeile au câștigat-o din această legislație a trecut direct în mâinile bărbaților…” (99-101).

Haideți să încercăm să detaliem pe marginea afirmației de mai sus, conform căreia „agresiunea sexuală a bărbaților” a fost eliberată prin aceea că „disponibilitatea avortului elimină și ultimul motiv legitim pe care femeile l-au avut la dispoziție pentru a refuza sexul, pe lângă durerea de cap.” În zilele dinaintea avortului electiv, contactul sexual putea conduce la naștere. Astfel încât o femeie putea în mod legitim să refuze avansurile sexuale ale unui bărbat, în cazul în care niciunul dintre ei nu folosea metode contraceptive. Într-adevăr, dat fiind că nicio metodă contraceptivă nu este 100% sigură, chiar dacă se folosea contracepția (precum prezervativul cel nu prea fiabil), ea îl putea refuza în continuare, spunând că nu dorește să-și asume riscuri.

Avortul oferă o nouă alternativă: „Chiar dacă se întâmplă un accident, există o soluție. Deci care este problema ta?” poate el acum să întrebe. Cu alte cuvinte, bărbații nu mai acceptă un „nu” drept răspuns. Știind că partenerele lor se pot debarasa de sarcină ulterior, bărbații pot fi mai puțin doritori să o convingă să accepte riscul unei sarcini folosind contracepția sau aplicând metoda tradițională de a-i jura dragoste eternă și de a-i promite că o va lua în căsătorie în cazul în care va rămâne însărcinată. Acesta pare a fi, cel puțin parțial, argumentul lui MacKinnon.

Îmi amintesc de un student la drept care a admis, sub presiunea întrebărilor: „Sunt în favoarea menținerii legalității avortului, deoarece nu îmi place să folosesc prezervative.” Dacă avortul nu ar fi disponibil, teama de a deveni tată l-ar face să folosească un prezervativ, pentru a diminua șansele de a concepe un copil. Însă, dat fiind că acum avortul se poate interpune între sex și naștere, nu vede de ce să își refuze un plus de plăcere sexuală, deși îi impune astfel partenerei sale un risc mai mare de a trece printr-o intervenție chirurgicală. Probabil că a presupus că o parteneră rațională va alege avortul fie în mod liber consimțit, fie cedând presiunilor lui, pentru a pune capăt unei sarcini nedorite. Cu o cruzime mai puțin deliberată, sub impulsul momentului, aproape orice bărbat poate gândi destul de ușor că: „Măcar există o scăpare, dacă se întâmplă ceva neprevăzut și apare o sarcină.”

Am întâlnit și o studentă inteligentă, care locuia cu prietenul ei și care considera că a rezolvat problema. Când am întrebat-o dacă este pentru sau împotriva avortului, mi-a răspuns: „Sunt pentru alegere, însă puteți fi sigur că îi spun că sunt pro-viață!” Ea considera că, prin prisma avertismentului ei, el va avea suficientă grijă pentru a nu comite greșeli care ar putea conduce la o sarcină.

Totuși, această minciună scuzabilă nu îi va oferi protecție fiecărei tinere aflate în situația ei. Are dreptate când gândește că un iubit care consideră că avortul este o opțiune pentru partenera lui ar putea să își permită anumite riscuri. Însă dacă ea afirmă că este pro-viață, astfel încât el să creadă că avortul nu este o opțiune pentru ea, s-ar putea hotărî să nu o lase însărcinată părăsind-o pentru o altă femeie, mai deschisă la ideea avortului, o femeie care nu insistă, de exemplu, ca el să folosească prezervativul. Printre altele, disponibilitatea avortului îi reduce atracția sexuală comparativ cu alte femei, dacă respinge ex ante avortul ca opțiune pentru ea. Deși este o negociatoare dură și inteligentă, prezența socială a femeilor care sunt dispuse să facă un avort îi reduce puterea de negociere. Drept rezultat, pentru a nu-și pierde prietenul, se poate simți presată să facă exact ceea ce nu dorește: sex neprotejat, apoi o sarcină nedorită, apoi avortul „voluntar” pe care a încercat să îl evite în permanență.

Deși avortul ei în acest caz nu este literalmente „forțat” sau poate nici măcar nu este urmarea unei presiuni mari din partea lui, îi este totuși impus, într-un sens important. Și, departe de a-i ușura situația de ansamblu, o readuce sub aceeași presiune sexuală, probabil agravată de o nouă asigurare oferită prietenului ei că este disponibilă să soluționeze o nouă sarcină-problemă.

Argumentele precum cele din acest eseu sunt în mod fundamental non-empirice. Presiunile descrise au la bază logica intrinsecă a alegerii și astfel contează cel puțin ca tendințe cărora trebuie să li se acorde atenție, deși nu ar putea fi observabile dacă ar fi anihilate în mod obișnuit de forțe comportamentale care să le contracareze. Însă, de fapt, economiștii au arătat că astfel de presiuni au devenit mai obișnuite odată cu legalizarea avortului în Statele Unite. Accesul facil la avort a sporit anticiparea și frecvența raporturilor sexuale (inclusiv a celor neprotejate) în rândul tinerilor și, astfel, tinerelor le este mai greu să li se refuze unui bărbat fără a-l pierde, fapt care duce la creșterea numărului de sarcini și a infecțiilor cu transmitere sexuală.4

Odată ce este însărcinată, dacă femeia ia în calcul opțiunea păstrării copilului în locul avortului, se poate găsi în situația în care partenerul încearcă să o convingă contrariul. Teama prietenului ei de a deveni tată s-ar fi reflectat odinioară asupra actului sexual în sine și l-ar fi putut face să fie atent pentru a evita conceperea sau, altfel (depășind teama respectivă) să se angajeze în prealabil să își asume o responsabilitate egală cu privire la copil, în cazul apariției unei sarcini. Acum, teama lui va avea ca obiect să o convingă pe parteneră să aleagă avortul. Un cercetător a constatat că 64% din femeile americane care avortează se simt presate de alții să facă acest lucru.5 Un altul a descoperit că femeile americane avortează aproape întotdeauna pentru a satisface dorințele persoanelor care nu doresc să le îngrijească copiii.6

Totuși, afirmația lui Catherine MacKinnon conform căreia opțiunea avortului conduce la o agresiune sexuală mai mare din partea bărbaților este precedată de o atenționare. Ea afirmă că acest lucru se produce „în condiții de inegalitate de gen”. Pare să afirme că o egalitate mai pronunțată pentru femei ar putea reduce exploatarea bărbaților, pe care o cauzează femeilor disponibilitatea avortului. Acest lucru are sens. În măsura în care femeile sunt susținute din punct de vedere economic, educațional și în alte moduri, este mult mai probabil că vor face față presiunilor bărbaților de a avea relații sexuale nedorite (și apoi de a avea avorturi nedorite pentru a le oferi bărbaților mai mult sex nedorit). Măsurile concrete de asistență ar putea ajuta la această susținere și le-ar oferi femeilor o putere de negociere mai mare. Dacă locuințele din campus destinate femeilor însărcinate și părinților cu copii sunt disponibile și considerate normale, de exemplu, unui student i se va părea mai greu să o preseze pe prietena lui să facă avort sau să o convingă să facă sex în ideea că ea va alege avortul, dacă rămâne însărcinată.

– Va urma –

_________

1 „President Delivers Exhortation to Fathers” („Președintele adresează un îndemn taților”) N.Y. Times, 20 iunie 2009, pag. A10.

2 Rețineți că termenii „avort electiv” și „opțiunea de a avorta” se referă, în acest eseu, la accesul efectiv la servicii de avort la cerere și nu la legalitatea avortului în sine. Deși legalitatea poate fi adesea identică cu disponibilitatea, lucrurile nu stau întotdeauna astfel. De exemplu, avortul poate fi în teorie complet legal, însă în practică nu este o opțiune reală pentru multe persoane din cauza constrângerilor morale, financiare sau geografice. Sau avortul poate fi restricționat juridic în funcție de considerentele de sănătate, însă de fapt este ușor accesibil pentru orice motiv. Încă o notă: acest eseu se concentrează în special asupra femeilor tinere, necăsătorite, deoarece există o mare probabilitate ca acest grup să facă uz de opțiunea avortului deschis.

3 Poate fi accesat în Feminism Unmodified 93-102 (1987).

4 Jonathan Klick și Thomas Stratmann, “The Effect of Abortion Legalization on Sexual Behavior: Evidence from Sexually Transmitted Diseases” („Efectul legalizării avortului asupra comportamentului sexual: dovezi oferite de bolile cu transmitere sexuală”), Journal of Legal Studies 32, 407(2003).

5 Vincent M. Rue et al., “Induced abortion and traumatic stress: A preliminary comparison of American and Russian women” (Avortul indus și stresul traumatic: o comparație preliminară între femeile din America și cele din Rusia), Medical Science Monitor (2004)10(10): SR5-16.

6 Frederica Mathewes-Green, Real Choices (1994).

NICIUN COMENTARIU

LASĂ UN RĂSPUNS