O alianță internațională împotriva avortului

410

Cu ocazia Adunării Generale a Națiunilor Unite, 19 țări* s-au unit, pe 23 septembrie, pentru a se opune public atacurilor internaționale îndreptate împotriva vieții și a familiei. Într-o declarație comună, acestea neagă existența oricărui drept internațional la avort și se opun politicilor de educație sexuală care nu respectă drepturile și credințele părinților. În aceeași zi, de la tribună, Donald Trump a transmis plenului ONU că „americanii nu vor obosi niciodată să apere viața nevinovată”.

Această alianță, formată la inițiativa Statelor Unite, mai reunește în special Rusia, Brazilia, Polonia, Ungaria, Nigeria, Arabia Saudită și Egipt, printre altele, țări cu o populație totală de peste 1,3 miliarde de oameni.

O declarație atât de explicită, livrată de la un asemenea nivel, nu are precedent. Ea urmărește să oprească orice efort nou al ONU de promovare a avortului la Conferința Internațională privind Populația și Dezvoltarea, care are loc la Nairobi luna aceasta. Conferința va fi cea mai recentă dintr-o lungă serie începută în 1927 – cu mult înainte de înființarea ONU – de Margaret Sanger, fondatoarea planificării familiale, pe atunci cea mai activă figură a cercurilor neomaltusiene care căutau să convingă guvernele occidentale de nevoia de a limita creșterea populației din țările sărace pentru a evita dezechilibrele politice și economice. Prin urmare, răspândirea contracepției și avortului au devenit o prioritate pentru organisme internaționale precum Fondul ONU pentru Populație (UNFPA), gazda conferinței din Kenya.

În timpul Conferinței de la Cairo din 1994, dezbaterea despre avort a fost cea mai acută și cea mai importantă. O coaliție condusă de Vatican a reușit să obțină ca avortul să nu fie prezentat în rezoluția finală ca un drept, ci ca o practică, pe care statele trebuia să o reducă.

După această înfrângere diplomatică și pentru a ocoli statele membre, înalți oficiali și experți ai ONU s-au întâlnit, informal, cu reprezentanții ONG-urilor în decembrie 1996 la Glen Cove (SUA), iar mai apoi au adoptat o strategie de utilizare a ONG-urilor pentru a introduce în dreptul internațional, prin mecanismele comitetelor ONU (în care acestea sunt reprezentate prin experți), elemente lingvistice care asociază avortul cu drepturile existente sau cu noțiuni vagi precum „drepturi sexuale și reproductive”. Era o chestiune de inoculare în tăcere a avortului în interpretarea oficială a tratatelor Națiunilor Unite. Această strategie a avut succes, culminând prin adoptarea, în octombrie anul trecut, de către experții Comitetului pentru drepturile omului, a unui text de referință care prezintă avortul la cerere drept drept al omului (Comentariul general nr. 36).

Declarația din 23 septembrie 2019 este, așadar, un răspuns din partea guvernelor la activismul care s-a infiltrat în administrația ONU.

În plus, cele 19 state se opun și intruziunii autorității de stat în familii, în special în ceea ce privește educația sexuală; ele susțin asemenea educație numai dacă „apreciază rolul protector al familiei și nu expun tinerii la riscuri sexuale dăunătoare”. Cu alte cuvinte, educația sexuală nu trebuie să încalce drepturile și credințele părinților și nici să incite la practici periculoase. De asemenea, statele semnatare reamintesc că „familia este instituția de bază a societății și, prin urmare, ar trebui să fie susținută și consolidată”, potrivit dreptului internațional comun. Fără a o preciza în mod explicit, statele din coaliție răspund diverselor încercări occidentale de a slăbi referința juridică la familia naturală.

Vă recomandăm
[adrotate group="2"]

Declarația din 23 septembrie se opune direct noilor interpretări, controversate, ale drepturilor omului, în materie morală. Mai mult, refuză a priori impunerea oricărei noi obligații neasumate unanim și declară, în acest sens, că „numai documentele care au fost adoptate de toate statele membre ar trebui citate în rezoluțiile ONU”. Aceasta este o modalitate de a împiedica impunerea, pe baza votului unei majorități, a oricăror noi „drepturi” nefirești.

O asemenea poziție poate fi surprinzătoare în Europa de Vest, dar nu este în niciun caz contrară dreptului internațional, care garantează dreptul la viață, drepturile părinților și protecția familiei. De fapt, dreptul internațional obligă statele nu numai să protejeze viața umană fără discriminare, ci și să prevină folosirea avortului și să protejeze familiile.

Prin urmare, această declarație este un memento cu privire la adevărata semnificație a dreptului internațional, dar și un apel către organismele Organizației Națiunilor Unite și un semnal puternic, adresat în special Uniunii Europene, de refuz categoric al statelor semnatare față de orice promovare a avortului și a programelor de educație sexuală imorală.

* Statele Unite, Bahrain, Belarus, Brazilia, R.D. Congo, Egipt, Guatemala, Haiti, Ungaria, Irak, Libia, Mali, Nigeria, Polonia, Rusia, Arabia Saudită, Sudan, Emiratele Arabe Unite și Yemen.


Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here