Jack Kevorkian: înger sau demon

74

Suicidul asistat medical constă în punerea la dispoziție a informațiilor și mijloacelor de comitere a sinuciderii unei persoane care își va putea lua viața cu ușurință, fără alt sprijin. Unul dintre promotorii și susținătorii fervenți ai suicidului asistat medical ca drept al pacientului este dr. Jack Kevorkian, medic american de origine armeană, care a lucrat ca anatomo-patolog în statul Michigan, S.U.A.

Născut la data de 26 mai 1928, în orașul Pontiac din Statul Michigan, Jack Kervokian provine dintr-o familie de armeni refugiați, supraviețuitori ai genocidului anti-armenesc din anul 1915. Jack a studiat medicina la Universitatea din Michigan, absolvind în anul 1952. În autobiografia lui, publicată în 1994, el declară că atunci când a văzut o femeie, agonizând din cauza unui cancer, a devenit convins că “eutanasia sau suicidul asistat medical sunt etice”.

De-a lungul carierei sale de anatomo-patolog, Kevorkian a manifestat un interes bizar pentru moarte, astfel încât el a fost poreclit de către colegii săi Dr. Death (Doctorul Moarte).

Kevorkian a inventat un dispozitiv care putea fi folosit pentru comiterea suicidului și care constă din 3 flacoane: unul cu soluție salină izotonă, unul cu tiopental și unul cu clorură de potasiu. Din fiecare flacon pornea un tub, iar toate trei erau conectate la un dispozitiv pentru administrare intravenoasă.

Kevorkian a făcut vâlvă pentru prima dată cu cazul bolnavei Janet Adkins pe care a asistat-o în comiterea suicidului cu acest dispozitiv, la data de 4 iunie 1990.

Janet Adkins din Portland, Oregon, suferea de boala Alzheimer, dar era încă în deplinătatea facultăților mintale. Ea avea o filosofie stabilă de viață care includea și opțiunea de a cere ajutorul unui medic pentru a muri în cazul unei boli terminale sau invalidante, ca boala Alzheimer.

Doamna Adkins însoțită de soțul său, de cel mai bun prieten al lor și de preotul confesor, s-a întâlnit în Michigan cu dr. Kevorkian, iar el a acceptat să o ajute.

Vă recomandăm
[adrotate group="2"]

După o discuție despre boala solicitantei, despre dorințele ei, Dr. Kevorkian a conectat-o pe Janet Adkins la un electrocardiograf pentru a-i monitoriza activitatea cardiacă și i-a instalat o perfuzie intravenoasă cu soluție salină izotonică. Când doamna Adkins și-a exprimat dorința, el a oprit soluția salină care a fost înlocuită cu tiopentalul care i-a indus starea de inconștiență. Un moment mai târziu, soluția de tiopental a fost înlocuită cu clorură de potasiu.

Acest eveniment a stârnit o adevărată dispută profesională și publică, care a luat în discuție aspecte ca:

  • preocupările morbide ale lui Kevorkian;
  • evoluția inexorabilă spre deteriorare cognitivă progresivă a doamnei Adkins datorită bolii de care suferea;
  • starea bună de sănătate fizică a doamnei Adkins la momentul morții sale (cu doar cu o săptămână înainte de a se sinucide, ea și-a învins fiul într-o partidă de tenis);
  • relația profesională de foarte scurtă durată dintre Jack Kervokian și Janet Adkins, ceea ce nu a permis ca dr. Kervokian să o cunoască cu adevărat pe pacientă și să fie convins de solida argumentare a cererii ei de a muri;
  • lipsa oricărui demers de a evalua acuratețea diagnosticului și capacitatea pacientei de a lua decizia de a se sinucide.

Dr. Kevorkian a fost adus în fața instanței pentru că a asistat-o pe Janei Adkins în comiterea suicidului, dar a fost achitat deoarece în statul Michigan nu exista un text de lege care să incrimineze asistarea la suicid. Tribunalul i-a interzis lui Kevorkian să utilizeze mașina de sinucis.

Kervokian nu s-a conformat deciziei judecătorești, astfel încât se estimează că el a asistat în jur de 110 persoane în comiterea suicidului, de vârste, etnii și confesiuni religioase din cele mai variate, provenind din SUA și Canada. Este de remarcat promptitudinea cu care Kervokian a acordat acest ajutor, fără a avea prea multe cunoștințe despre „pacienții săi”. Ceea ce conta era dorința acestora de a muri…

În septembrie 1998 dr. Kevorkian a recunoscut că a dus la îndeplinire primul său caz de eutanasie voluntară activă.

Procurorii statului s-au sesizat din oficiu, iar pe 9 decembrie 1998, Kevorkian a fost chemat în fața instanței pentru acuzațiile de crimă de omor cu premeditare și asistarea suicidului. Pe 13 aprilie 1999 el a fost condamnat la 10-25 de ani de închisoare pentru omor de gradul doi și la 3-5 ani de închisoare pentru utilizarea unei substanțe aflate sub control federal.

Reacțiile la condamnarea Doctorului Jack Kevorkian au fost foarte diferite.

Susținătorii lui Kevorkian privesc condamnarea lui ca pe o nedreptate și consideră că aceasta va accelera legalizarea suicidului asistat și a unor forme de eutanasie.

Susținătorii suicidului asistat, care se dezic de metodele lui Kevorkian, recunosc totuși importanța activității lui pentru grăbirea dezbaterilor publice pe tema îngrijirilor de care au nevoie muribunzii.

Inamicii lui Kevorkian au considerat condamnarea sa un eveniment de marcă, mult așteptat și un motiv de bucurie, considerând că justiția nu l-a condamnat numai pe Kevorkian, ci și mișcarea pe care acesta o reprezintă.

Rămâne întrebarea: Cine a fost Jack Kevorkian: înger sau demon?


Ajută la promovarea fundamentelor morale ale societății.


LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here