Curtea Constituțională a Austriei (Verfassungsgerichtshof) a decis ieri că adopția simultană de copii este posibilă și pentru cuplurile de același sex. Înaintea acestei decizii, ca urmare a controversatului caz X și alții contra Austria de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului – CEDO, era deja posibil ca un homosexual sau o lesbiană să adopte copilul natural al partenerului său. Decizia Curții reprezintă ultimul pas în această serie de evenimente aberante.
Ceea ce subliniază Curtea Constituțională este de fapt că oricine are „dreptul la un copil”, indiferent cum se întâmplă acest lucru. Bietul copil, al cărui interes legislația dictează să fie absolut prioritar în orice acțiune care îl privește, este lăsat complet lipsit de apărare în fața manevrelor făcute pe seama sa de adulți.
Curtea își întemeiază decizia pe art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care în Austria este direct aplicabilă ca lege. Acest articol stabilește „dreptul la respect pentru viața de familie și privată”. Curtea opinează că, deși art. 8 nu garantează „dreptul la a adopta un copil”, un astfel de drept – dacă există în legislația internă – cade sub incidența aceluiași articol. Astfel încât clauza de nediscriminare, prevăzută la art. 14 al Convenției, se aplică, în cazul adopției, inclusiv cuplurilor de același sex angajate în „parteneriat civil” (o tumoare pe corpul social al instituției căsătoriei).
Decizia CCA trădează o profundă neînțelegere (sau poate interpretare voit eronată) a articolului 8 al Convenției:
- Adoția unui copil este un act public și nu o parte a vieții private. Ceea ce au solicitat aplicanții (cuplurile gay reclamante) nu este protecție contra intruziunii în sfera lor privată, ci să fie public recunoscuți ca „părinți” ai unui copil.
- Adopția unui copil nu este nici parte a unei vieți de familie deja existentă, pentru care se poate solicita protecție sub art. 8. Din contră, familia (sau mai bine zis o ficțiune legală a acesteia, în cazul dat) este creată prin însuși actul de adopție.
- Prevederile relevante ale Convenției pentru orice are legătură cu crearea unei familii se regăsesc la art. 12: dreptul la căsătorie și întemeierea unei familii. Acest drept este garantat, chiar de CEDO, EXCLUSIV cuplului heterosexual.
- Curtea Constituțională omite să ia în considerare că, conform cu jurisprudența CEDO, statele au dreptul de a privilegia bărbatul și femeia angajați în căsătorie, fără a avea obligația de a acorda tratament egal oricărei alte forme de conviețuire (homosexuală, poligamă etc.)
În concluzie, deși Austria nu recunoaște, încă, așa-zisele „căsătorii” unisex ci doar „parteneriatele civile”, începând de la data deciziei CC orice distincție dintre acestea, alta decât cea de nume și formă, dispare, din moment ce cuplurile gay înregistrate ca parteneri primesc statutul de familie la egalitate cu bărbatul și femeia căsătoriți.
Iată deci, ce exemplu „strălucit” de activism, tenacitate și solidaritate în rău dau agenții lobby-ului homosexual internațional și cât de perfide sunt metodele pe care le utilizează spre a-și atinge scopurile. REPETĂM avertismentul transmis parlamentarilor români că ORICE compromis, cât de mic, în această materie (cum ar fi recunoașterea, fie și formală și limitată, a unei forme de coabitare în afara căsătoriei) va duce, mai devreme sau mai târziu, la desființarea de facto a instituției familiei în înțelesul său autentic.
Așadar, cortina cade (și) în Austria peste acest teatru trist, în mai multe episoade. Activismul judiciar – transformarea judecătorilor în legiuitori și „revoluționari” ai actului de justiție – care s-a manifestat de curând și la noi prin decizia Curții Constituționale privind înscrierea le ora de religie a atins în Austria cote alarmante, reușind să depășească până și pe judecătorii Curții Europene a Drepturilor Omului. Ceea ce nu e puțin lucru…
