La Elysee, la Matignon, la Adunarea Națională sau la Senat – sediile Puterii de stat în Republică – politicienii francezi se încăpățânează să rămână surzi și orbi la mesajele transmise de cetățenii mobilizați pentru apărarea familiei, mariajului și vocației parentale.
Franța, țara drepturilor omului, se cufundă cu fiecare zi într-un totalitarism organizat de Stânga omnipotentă aflată la guvernare. Cu un președinte ajuns la 25% popularitate, cu o opoziție de Dreapta bleagă, Socialiștii se cramponează de singura promisiune electorală pe care o pot îndeplini: măcelărirea unei instituții milenare pentru satisfacerea mofturilor ideologice ale unei minorități extrem de agresive care țipă „toleranță” în timp ce solicită eliminarea cuvintelor „mamă” și „tată” din actele civile și dorește comercializarea copiilor ca pe bunuri. Este vorba despre legea „Mariage pour tous” („Căsătoria pentru toți”) a Christinei Taubira, ministra justiției, și care ar urma să instituie dreptul homosexualilor de a se căsători și a adopta copii și de asemenea ar urmă să deschidă nelimitat calea către procreația asistată și „gestația pentru altul”.
Despre lege și dezbaterea din jurul ei s-a scris și se scrie enorm, inclusiv despre motivația, greu de înțeles pentru necunoscătorii realităților franceze, pentru care adoptarea ei întâmpină atâta rezistență tocmai aici (vezi de exemplu Presseurop: Întoarcerea clericilor sau RFI Vot istoric în Franţa, unde este adoptată “căsătoria pentru toţi”) Nu este scopul meu să insist pe aceste aspecte ci, ca persoană implicată în acțiuni civice pro-familie și apropiat al organizațiilor franceze similare, să semnalez nervozitatea și agresivitatea tot mai mari de care dau dovadă autoritățile franceze și prefecturile de poliție, mergând de la reprimarea manifestațiilor până la acte de prostie delirantă, precum confiscarea steagurilor Republicii sau amendarea celor care poartă tricouri cu o familie cu copii (conform relatărilor primite de la prieteni din Paris).
După primele manifestații care au avut loc în noiembrie anul trecut, protestele au crescut exponențial în amploare de-a lungul ultimelor luni. Peste 1,4 milioane de persoane au manifestat pe 24 martie, iar de atunci, pe măsura încrâncenării puterii de a trece legea pe repede înainte prin Parlament, au apărut manifestațiile zilnice, inclusiv în afara Parisului, cele mai multe organizate ad-hoc de comitete locale și presărate cu violențe. Și ele vor continua, pentru că deși legea a fost adoptată, ea va fi contestată la Consiliul constituțional de opoziția din UMP (Uniunea pentru o Mișcare Populară).
Guvernul a crezut că adoptarea rapidă a legii va rezolva problema protestelor. Organizatorii acestora însă, atât cât mai pot fi ei identificați (spuneam că multe proteste se declanșează spontan acum) afirmă că efectul va fi invers. Providența face un joc curios: la 45 de ani de la revoluția marxistă din Mai 1968, poate că Mai 2013 va fi marcat de spiritul contra-revoluționar care va izbucni în această primăvară franceză în desfășurare. Ce ironic: marxiștii, principalii promotori ai conflictului între generații ca o condiție pentru instaurarea Revoluției mondiale, își văd acum copiii revoltându-se împotriva lor.
Probabil Socialiștii se grăbesc să încheie capitolul și să treacă la alte chestiuni arzătoare! Care ar fi acelea, mă întreb, pentru că în rest se dovedesc complet neputincioși. Veniți la putere în 2012, s-au arătat incapabili să rezolve problemele economice și șomajul în creștere – altfel decât prin supra-taxarea firmelor private. Incapabili să se scuture de scandalurile de corupție în care sunt implicați miniștri socialiști putred de bogați, solidari din gură cu sărmanii, dar posesori de conturi în străinătate, nedeclarate, de milioane de euro. Incapabili să-și facă ordine în propriile lor vieți: președintele Hollande trăiește oficial cu o femeie căsătorită încă, iar premierul este „combinat” cu Segolene Royal, fosta amantă a președintelui și mama a 4 copii ai acestuia din urmă. Un bordel politic generalizat care mie personal îmi stârnește dezgust. (De nu m-ar reclama la CNCD vreun zelos că discriminez prostituția politică!)
Ce va urma, afară de manifestațiile zilnice?
- Congresul Franței Catolice, organizat de mișcarea Civitas (organizație catolică puternică), pe 27 și 28 aprilie.
- o nouă manifestație, inclusiv în alte orașe, pe 5 mai.
- Defilare și omagiu adus Ioanei d’Arc, duminică 12 mai, de la Piața Sf. Augustin până la Piața Piramidelor. Atacarea familiei este echivalentă cu atacarea patriei, consideră organizatorii, și în acest context Ioana D’Arc se impune ca model de care Franța are mare nevoie.
- O nouă manifestație de mare amploare – poate cea mai mare dintre toate – se anunță duminică, 26 mai, ziua în care Consiliul Constituțional este așteptat să dea verdictul asupra constituționalității Legii Taubira.
On ne lâche rien! Nu lăsăm nimic! este sloganul manifestanților. Cunoscându-i pe francezi, pariem pe ei. (B.S.)
VIDEO
Poliția brutalizează manifestanții
Mișcarea non-violentă „Les veilleurs” (Veghetorii) în fața poliției
Violări repetate ale drepturilor omului și democrației în Franța
Scrisoare de protest adresată Ambasadorului Republicii Franceze la București
Excelență,
Organizațiile semnatare doresc să vă transmită alerta și preocuparea lor cu privire la serioasele cazuri de violare a drepturilor omului care se petrece în această perioadă în Franța, odată cu o serioasă alunecare spre practici totalitare care nouă românilor ne sunt binecunoscute. Într-o atmosferă tensionată de dificultățile economice și sociale și în contextul dezbaterilor parlamentare asupra proiectului de lege privind „căsătoria pentru toți”, populația franceză din Paris și alte orașe demonstrează în număr mare într-un spirit pașnic, familial și în cadru legal încă din noiembrie 2012. Manifestanții sunt victime ale violenței de mai multe feluri, culminând cu atacul armat asupra activistului Samuel Lafont, înjunghiat de 4 ori în dimineața de sâmbătă 13 aprilie, în urma a numeroase atacuri contra sa lansate pe rețelele sociale. În afara acestui atac, multe alte încălcări sunt evidente:
1. Dreptul de a protesta formal este restricționat
Pe 24 martie, autoritățile au impus un traseu impropriu manifestației de peste 1,4 milioane de persoane, ceea ce a dus la busculade „rezolvate” prin agresarea cu gaze lacrimogene a manifestanților, inclusiv a familiilor cu copii. Ulterior manifestației anterioare, din 13 ianuarie, prefectura Parisului a amendat cu o sumă enormă (peste 100.000 de euro) organizatorii pe motiv că manifestanții ar fi murdărit spațiul public.
Autoritățile au neglijat și minimalizat repetat numărul de participanți (13 ianuarie: anunțat 340.000, real 1 milion; 24 martie: anunț 300.000, real 1,4 milioane) și au manipulat fotografiile aeriene ale evenimentului.
O manifestație în fața sediului Adunării Naționale programată pe 12 februarie a fost interzisă pentru riscul de „dezordine publică”.
2. Manipularea procesului constituțional și legislativ
Procedura constituțională pentru cele 700.000 de semnături strânse în favoarea referendumului a fost respinsă de prim-ministru, iar solicitarea formală de organizare a referendumului a fost neglijată de autorități.
Votul din Senat (prin ridicarea mîinilor) a fost denunțat chiar de către senatori, iar procedura parlamentară din Adunarea Națională a fost inexplicabil accelerată, în dauna dezbaterilor.
3. Consultări dezechilibrate
Președintele Republicii refuză dialogul egal cu purtătorii de cuvânt ai „Manifestației pentru toți” și îl refuză complet cu cei ai cultelor.
4. Evenimentele sociale spontane sunt aspru pedepsite
Într-un parc public din Paris, Jardin du Luxembourg, mulți oameni au fost amendați, iar 67 dintre ei reținuți, fără motiv, pentru că purtau în public tricouri și banere cu sigla manifestației, reprezentând o familie cu doi părinți și doi copii.
5. Amenințări nesancționate
Instigări la violență contra opozanților legii, pe rețelele sociale, rămân nedenunțate de autoritățile franceze și ne fac pe noi, cetățenii români care ne opunem, ca principiu, unor astfel de legi, profund preocupați.
Semnează
- Bogdan Mateciuc, Alianța Familiilor din România
- Bogdan Stanciu, Asociația PRO VITA – filiala din București
