Miercuri, Camera Deputaților a adoptat o propunere legislativă susținută de Asociația „Părinți pentru Ora de Religie” și de Consiliul Consultativ al Cultelor, care vizează clarificarea vidului legislativ creat prin decizia din noiembrie 2014 a Curții Constituționale privind modalitatea de înscriere la ora de religie. Cu un singur vot „împotrivă” – cel al lui Remus Florinel Cernea – propunerea va merge la Senat unde, după toate indiciile, va deveni lege.
Doar 48 de ore mai devreme, Senatul respinsese definitiv, cu un singur vot „pentru”, o altă propunere legislativă referitoare ora de religie. Inițiată de același deputat Florinel Cernea înainte de decizia CCR, aceasta urmărea eliminarea din trunchiul comun a orei de religie și marginalizarea ei sub forma unui „opțional” la latitudinea și bunul plac al directorilor de școală. Locul Religiei urma să fie luat de Etică – o marotă a seculariștilor, care și-ar dori ca la această disciplină să poată modela în voie mințile copiilor, lucru pe care nu îl pot face câtă vreme există ora de Religie, mai ales că aceasta se predă confesional, conform Constituției.
Cu ocazia dezbaterii de la Camera Deputaților și Senat am remis, la vremea respectivă, un memoriu cu solicitare de respingere a inițiativei. Am scris și aici despre propunerea în cauză și despre poziția noastră; deși încercăm să pomenim cât mai rar numele lui Cernea, lichelele (inclusiv cele din politică) au capacitatea de a se face remarcate în public, întocmai ca o cratiță scăpată pe scări.
Care este de fapt problema cu Etica? În sine, niciuna. O oră de Etică e utilă pentru toți elevii și putem înțelege și necesitatea ca celor care nu frecventează ora de Religie să li se asigure o „alternativă”. Dar să dorești eliminarea orei de Religie sub această motivație este o mârșăvie. Etica și Religia sunt două lucruri diferite. Același este și cazul cu Istoria Religiilor, o altă obsesie secularistă, tot o pseudo-alternativă născută din dorința disperată de a împiedica predarea Religiei în școlile publice.
Propunerea lui Cernea nu putea fi, în mod evident, adoptată, pe criterii legale: pe lângă hotărârea privind modul de înscriere la ora de Religie, decizia CCR din noiembrie 2014 a mai stabilit și că prezența acestei ore în trunchiul comun este conformă Constituției. Acest „detaliu”, trecut cu vederea intenționat de presă, reflectă cel mai bine caracterul profund antidemocratic al tentativei lui Cernea: el a încercat, pur și simplu, să împiedice un drept constituțional.
Agenda acestui individ mediocru, fără pregătire sau competențe și care se distinge doar prin tenacitate și fanatism cvasi-religios, ne e cunoscută – și la fel și cititorilor noștri. Este bine pentru ceilalți și în special pentru politicienii de la vârful partidelor – cei care vor avea un cuvânt de spus la alcătuirea listelor electorale pentru alegerile din 2016 – să recapitulăm ce conținea propunerea legislativă pentru modificarea art. 18 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011. Extrase din Memoriul remis de organizații ale societății civile:
„Unui lucru fără cale, cale dând, alte lucruri fără cale vor urma”
(Dimitrie Cantemir)
Observații generale
Expunerea de motive (conform normelor de tehnică legislativă, constituie preambulul și justificarea oricărui proiect de act normativ, ce trebuie să răspundă unei necesități), este o insailare de panseuri ale autorului, amalgamari de citate ciuntite din legi si date din sondaje. Este un exemplu de cum NU trebuie sa fie o expunere: manipulatorie, lipsita de consistenta, lipsita de fundamentul necesar pentru a legifera – si inca intr-un domeniu atat de sensibil.
Nu este citat nici macar un singur studiu profund, serios, pe tema religiei in scoli. Sondajele de opinie (intotdeauna relative) si parerile unora, fie ei si filosofi sau directori de editura, sunt absolut insuficiente, ele nu pot furniza grosul unei argumentari in aceasta privinta. Dimpotriva, ele pot, cel mult, servi drept ilustrari marginale, cu titlu de exemple si nu de autoritate. In schimb, studiile necesare pentru a discuta serios o asemenea tema sunt cele bazate pe investigatii solide, sociologice, psihologice, istorice, pedagogice – or ele lipsesc cu desavarsire din Expunerea de motive.
Expunerea de motive exhiba, absolut nerusinat, un adevarat discurs al urii impotriva religiei ca atare, vazuta ca un lucru eminamente negativ, care poate doar indoctrina copiii.
Sunt atacate manualele de religie – si folosite drept „munitie” fragmente din acestea sau panseuri lipsite de orice fundament ale initiatorului despre rugaciune si consecintele sale psihologice etc.
Intr-un mod, din nou, diletant, presupuse „tare” ale adolescentilor puse pe seama prezentei orei de religie in scoli (rasism, homofobie, lipsa spiritului democratic etc.) Faptul ca religia este folosita aici drept tapul ispasitor, cauza prin excelenta a relelor sociale (reale sau nereale), ar trebui sa fie, pentru orice om de buna credinta, fie el si ateu, dovada unei partiniri evidente si a unei opinii militante, iar nu neutre, laice in adevaratul sens al cuvantului. Nu doar ca se face o coleratie absolut nejustificata, nesustinuta prin NIMIC, intre lipsa de civism si religia predata in scoli, dar se omit din discutie cauzele structurale ale starii precare in care se gasesc adolescentii romani, iar acestea sunt, in primul rand, de ordin social. Stranie lipsa de empatie sociala, de altfel, la un ateu, care ar trebui, conform dogmei materialiste, sa fie mai sensibil la saracia in care traiesc atatia copii ai Romaniei si nu la cauzele presupuse „spirituale”, ideatice, care ar explica, chipurile, mentalitatea lor.
In fine, nedreptatea flagranta a argumentarii reiese si din faptul ca la scoala se preda, e drept in regim optional, „cultura civica”. Adica, exact materia pe care o propune dl. Cernea, care mai adauga si „etica” pentru a diferentia neconvingator noua materie de substitutie a orei de religie. Insa, daca in scoala romaneasca se preda, si inca demult, „cultura civica”, nu cumva corelatia cu valorile nedemocratice ale elevilor ar trebui facuta cu continutul si calitatea acestei discipline, si nu cu cea a religiei? Si, pana la urma, daca exista deja ora de cultura civica, atunci ce noima pedagogica ar mai avea noua disciplina propusa de initiator? Nu arata acest lucru ignoranta initiatorului in materie de probleme pedagogice si scolare?
O alta problema este incercarea de eliminare din ecuatia scolii a parintilor. O atitudine nefireasca, mai ales in cazul Romaniei, unde religia are un pronuntat caracter social, fiind vorba despre biserici de veche traditie. Or, inititatorul PL isi aroga o pozitie superioara fata de parinti in raport cu interesele si bunastarea copiiilor. Modul in care copilul va urma sau nu ora de religie este, in primul rand, responsabilitatea parintelui. Acesta este cel mai in cauza sa emita opinii despre caracterul acestei ore. Or, din stiinta noastra, covarsitoarea majoritate a romanilor, daca tot e sa invocam sondaje, este PENTRU ora de religie predata in regim confesional[1].
Pe langa acest lucru, invocarea unor cazuri intotdeauna izolate, pentru a reclama presupusele consecinte negative – psihologice sau de alta natura – ale orei de religie, este, din nou, neconcludenta. Fata de asemenea cazuri, nereprezentative statistic, ajunge doar sa invocam beneficiarii programelor educationale ale Bisericii, cum ar fi „Alege scoala”: aproximativ 35.000 de copii ajutati sa se integreze mai bine in scoala si sa evite abandonul[2]. Oare ONG-urile care au militat si investit atatea resurse in campaniile de scoatere a religiei din scoli cati elevi au ajutat la modul concret?
Singura explicatie a incercarii de legiferare este in opinia noastra faptul ca dl. Cernea manifesta de multi ani o obsesie monomana, cu o atitudine obraznica si adversativa nu doar fata de religie, ci si fata de credinciosi si s-a legitimat pana in prezent, in societatea civila ca si in politica, exclusiv prin lupta impotriva valorilor traditionale si a prezentei religiei in spatiul public.
Statutul orei de religie, legalitatea ei și „tendințele internaționale”
Inițiatorul evită să arate care este situatia pe plan european: cum si in ce masura se preda religia in scoli din alte tari membre ale UE. Aceasta creeaza impresia falsă ca Romania e un caz special, disonant, ca doar in tara noastra s-ar preda religia in scoli pe baze confesionale, or NU ESTE CAZUL: Dintre cele 46 de state membre ale Consiliului Europei, doar în trei religia nu este predată în şcolile publice (Franţa, Albania şi Macedonia); ora de religie este obligatorie în 25 de state.[3]
De asemenea, se induce falsa impresie ca predarea religiei in scoli ar avea si o problema de legalitate. Din nou, nu este cazul. Organizarea disciplinei „Religie” respectă întru totul Constituția României, în prevederile referitoare la libertatea conștiinței[4] și la libertatea învățământului religios[5]. Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că predarea religiei in scoli este o atributie a statelor membre perfect legitima, inclusiv atunci când predarea se face pe baze confesionale[6].
Cu privire la statutul disciplinei („obligatoriu” sau „facultativ”), din nou inducere în eroare: disciplina „Religie” este inclusă în trunchiul comun, cf. art. 18 al Legii educației nr. 1/2011. Religia nu poate fi o materie facultativă, întrucât în planul educațional românesc nu există așa ceva, noțiunea fiind absentă din Legea educației, unde sunt prevăzute doar disciplinele din trunchiul comun („obligatorii”) și cele „la decizia școlii” („opționale”). Nu disciplina „Religie” este facultativă, ci participarea la ora de religie devine facultativă prin solicitarea scutirii! [NOTĂ: Memoriul a fost depus înainte de decizia CCR, însă prima parte a afirmației rămâne valabilă.] Așa cum am arătat, prezența acestei discipline în trunchiul comun este cât se poate de în acord cu prevederile constituționale și cu deciziile CEDO[7].
Faptul că au existat abuzuri în cazul unor copii ai căror părinți au cerut în zadar retragerea copiilor de la oră ar trebui să ducă la eliminarea abuzurilor și nu a orei!
Comentarii punctuale pe textul expunerii de motive
Redăm în continuare câteva fragmente care ne-au atras atenția [în facsimil – extrase din textul propunerii legislative]:
Evocarea acestor date, urmata de propunerea unei noi discipline are la baza presupunerea ca exista o legatura directa intre curricula scolara si atitudinile elevilor. Desi aceasta legatura este plauzibila, propunerea legislativa ignora rolurile pe care le au in formarea copiilor atitudinile din familie, grupurile de socializare, societatea in ansamblu si, de asemenea, corpul profesoral; corelatiile nu sunt, in opinia noastra, credibile.
Portretizarea negativa a religiei ca materie de studiu, facuta indirect, poate lasa si impresia ca astfel de atitudini sunt cauzate de studiul religiei in scoli.
Insa, studiile recente de psihosomatica si de psihologie pozitiva arata in general corelatii pozitive intre “religie” /“spiritualitate” si sanatate, altruism, responsabilitate, situatie familiala, asa cum aratam in Anexa la prezentul memoriu.
Asadar, de ce recursul la Religie sau Spiritualitate ar fi pozitiv in domeniul sanatatii, inclusiv al celei mintale, nu si in cel al educatiei?
Initiatorul face afirmatii confuze cu privire la motivatia propunerii: trebuie inlocuita materia „Religie” pentru a nu incarca programa sau pentru ca disciplina „Religie” ar trebui sa fie facultativa? Mai mult, daca in sine Religia este daunatoare educatiei si sanatatii mintale a copiilor, asa cum afirma initiatorul, atunci studiul acesteia în scoli, sub orice forma, ar deveni inadmisibil!
Oricum, repetam ceea ce am arata si mai sus, conform Legii Educatiei NU exista „discipline facultative”.
Insistam pe separarea celor doua probleme: calitatea „Religiei” si oportunitatea introducerii „Educatiei civice”. Argumentul incarcarii curriculei este conjunctural, nu de fond, si nu rezista la o analiza serioasa.
Desi suntem de acord ca exista neajunsuri in structura curiculei precum si in modul de predare, in selectarea profesorilor etc. – situatie exploatata la maximum prin campanii de presa agresiv antireligioase – este inadmisibil ca solutia la aceste neajunsuri sa fie eliminarea orei de religie, asa dupa cum deficitul de profesori capabili de matematica nu ar putea duce la stoparea predarii disciplinei.
In privinta „Educatiei civice”, daca o disciplina bine conceputa si bine predata are o influenta asupra atitudinii elevilor, atunci consideram ca o studiul eticii este binevenit, fara eliminarea „Religiei”, daca se pot rezolva chestiunile urmatoare:
a. Cine va elabora manualele? Democratia nu este pur si simplu un fenomen natural, ci o constructie cultural-politica, in continua formulare, prin participarea multor grupuri de interese. Intrucat democratia e mai mult un “cum?” (o procedura) decat un “ce?” (un continut unic, monolitic, intangibil, indiscutabil), elaborarea unei discipline ca „Educatia civica” nu poate fi apanajul unui grup de tehnocrati, specialisti, experti etc (eventual al “societatii civile”), ci al participantilor la elaborarea formei pe care o are democratia in tara noastra; intrucat nu exista un singur punct de vedere cultural-politic asupra democratiei in Romania, nici un consens (de ex., fiecare grup religios semnificativ ar putea detalia diferit ce intelege prin prevederile din Legea Educatiei, art. 3 si art. 4, citate de initiator in expunerea de motive), o solutie ar fi manuale alternative pentru viziuni alternative.
Fara indeplinirea acestei conditii, ne-am gasi in situatia in care militantii ateisti vor inlocui religia traditionala cu propria lor religie, a „drepturilor omului”, conform propriei agende. Aceasta, intrucat principala problema este faptul ca militantii ateisti NU recunosc pluralismul valorilor si eticilor in democratiile actuale. Un exemplu edificator este permanenta incercare de fortare a medicilor ginecologi care considera avortul, conform preceptelor religioase, ucidere, sa il practice sau faciliteze, impotriva propriei constiinte – desi ei sunt primii care sa invoce „libertatea constiintei” atunci cand aceasta le serveste interesele.
b. Cine va preda disciplina? Cu ce fonduri urmeaza sa fie formati si remunerati noii profesori? In propunerea legislativa nu se fac aceste precizari, desi conform normelor de tehnica legislativa analiza impactului bugetar si mentionarea surselor de finantare sunt obligatorii.
Religiile nu pot fi prezentate intr-o maniera strict neutra. Neutralitatea inseamna si neutralizarea, adica relativizarea si devalorizarea lor.
Dl. Cernea interpreteaza anumite principii religioase dupa tipicul propagandei bolsevice, cum ar fi nevoia de ajutor divin in orice lucrare, pe care el o confunda cu o atitudine care cultiva lenea si nemunca si care este in total contradictie cu adevaratele invataturi religioase ale crestinismului. Este o dovadă de crasa ignoranta si dispreț față de adevăr și de persoanele religioase.
Este un exemplu de manipulare crasa. Sintagma „opiniile expertilor” este o manipulare de manual, nu prea subtila, si poarta numele de „allness statement”: „Expertii considera ca…”. In realitate, nu exista „opiniile expertilor”, ci doar opiniile UNOR experti, de preferinta citabili, caci altfel inseamna ca nu exista. Se creeaza falsa impresie ca religia este repudiata din scoli de experti.
Initiatorul face o echivalare deliberata intre predarea religiei pe baze confesionale si indoctrinare. Din nou este vorba de o manipulare – predarea religiei pe baze confesionale este legitima si admisa si de Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Indoctrinarea este un fenomen diferit, care NU tine doar de religie, ci tine de un proces deliberat de conditionare a „subiectilor”. Indoctrinarea este un mecanism, asadar, si nu depinde de continut – acesta poate sa fie perfect ateu, materialist, ceea nu va face ca indoctrinarea sa se numeasca altfel. Exemplul scolilor ateiste impuse de comunism este inca foarte aproape de noi.
Este hilara invocarea unui documentar „nominalizat la Oscar” pentru a evoca flagelul indoctrinarii religioase. Respectivul fenomen tine de o cultura locala din SUA, si, prin urmare, este deplasata atat translatarea sa in spatiul romanesc cat si in campul scolii. Practic, acest „argument” e la fel de valabil cu unul care ar spune ca daca exista indoctrinarea de tip jihadist, atunci ar trebui sa scoatem religia crestina din scoli.
Documentarele, oricat de bune ar fi, nu pot constitui probe, sustineri, temeiuri pentru a argumenta necesitatea amednarii unei legi. Intelegem lenea intelectuala a initiatorului, care nu se oboseste sa aprofundeze tema, insa nu e de admis superficialitatea si trufia nemasurate ale legiuitorului, care vrea sa emita decrete pe baze amatoristice.
Apoi, daca tot e consumator de documentare, ii recomandam dlui Cernea documentare despre indoctrinarea de pe timpurile comuniste si atee, despre reeducarea de la Pitesti etc. Sunt fenomene mult mai apropiate de noi, romanii, decat campusurile americanilor ultra-religiosi.
[…]
CONCLUZIE
Propunerea legislativa nu raspunde niciunei nevoi reale de legiferare, fiind doar expresia intereselor unor grupuri de presiune seculariste. Dl. Cernea se arată reprezentantul acestora – nu al cetatenilor alegători – si manifesta o atitudine de anti-democrat sadea, care nu militeaza sincer pentru participare si civism, ci numai cauta sa impuna o agenda particulara. Nu credem ca gresim afirmand ca aceasta propunere este cel mai recent atac de tip bolsevic la adresa Religiei si a Bisericii.
In concluzie, va rugam sa respingeti propunerea legislativa mentionata.
Semnatari:
- FEDERAȚIA ORGANIZAȚIILOR ORTODOXE PRO-VITA DIN ROMÂNIA
- ASOCIAȚIA FAMILIILOR CATOLICE „VLADIMIR GHIKA”
- ASOCIAȚIA GENERALĂ A ROMÂNILOR UNIȚI (GRECO-CATOLICI)
____
NOTE
[1] http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/09/10/sondaj-fundatia-soros-86-din-romani-vor-sa-se-predea-religia-la-scoala-inca-suntem-conservatori/
[2] http://ziarullumina.ro/eveniment/proiectul-alege-scoala-la-final
[3] http://basilica.ro/stiri/bora-de-religie-este-o-component-a-nvmntului-public-europeanb_4125.html
[4] Art. 29, alin. (1) din Constituția României, „libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale”
[5] Arti. 32, alin. (7), din Constituția României, „statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege.”
[6] Cauza Folgero c. Norvegia, 29 iunie 2007
[7] Cauza „Hasan şi Eylem Zengin contra Turciei”, 9 octombrie 2007, prevede condițiile care trebuie îndeplinite în cazul în care ora de religie are caracter obligatoriu: să poată fi obținută o scutire (caz în care situația școlară se va încheia fără disciplina religie) și să nu fie necesară motivarea acesteia.
PS – Sursele noastre din interiorul Partidului Național Liberal ne spun că recent dep. Cernea a făcut o vizită la grupul parlamentar PNL unde, pe lângă altele, a ținut să precizeze că și el este „un liberal”. Înainte de alegerile din 2012, a fost „un social-democrat” – doar puțin, până i-a păcălit să-l pună pe listele de candidați, după care i-a scuipat pe cei grație cărora a ajuns în Parlament și și-a dat demisia din grup pentru a-și urma agenda proprie. Sperăm ca d-na Gorghiu și dl Blaga să nu repete eroarea dlui Ponta.
