Activismul judiciar (depășirea de către judecători a competențelor legale și transformarea lor în legiuitori) a atins o nouă culme în Argentina:
Ca urmare a unei plângeri formulată de un grup de activiști pentru „drepturile animalelor”, un complet de judecători din Buenos Aires a decis că Sandra, o femelă de urganutan, trebuie eliberată din captivitatea de la grădina zoologică locală. Plângerea a fost depusă pe baza conceptului „habeas corpus”, care este folosit de avocații prizonierilor (umani, trebuie de-acum înainte să facem această precizare) pentru a contesta motivele încarcerării și, la modul general, pentru a verifica dacă detenția nu se află în contradicție cu drepturile omului. „Habeas corpus” este, deci, un concept care privește persoana umană și drepturile acesteia.
Sau așa a fost odată, căci iată, Curtea argentiniană a decis unanim: „pornind de la o interpretare juridică dinamică și non-statică (sic!), recunoaște că animalul este un individ cu drepturi, și ca atare indivizii non-umani (animale) sunt posesori de drepturi așa încât aceștia sunt protejați în conformitate cu măsurile potrivite”.
Interpretarea legii „dinamică și non-statică” reamintește cumva de doctrina Curții Europene a Drepturilor Omului de a fi un „instrument viu”.
Acesta pare a fi primul caz din lume (cel puțin de la împăratul roman Caligula, care și-a făcut calul senator, încoace) în care o instanță a recunoscut legal un animal ca purtător de drepturi și, mai mult, ca purtător limitat al „drepturilor omului”. Dar despre invazia „noilor drepturi” și respectiv reinterpretarea celor vechi am mai scris – vezi de exemplu Dreptul plantelor la viață? Apoi, ideologia care pretinde că între om și primate nu există diferențe decât de treaptă de evoluție și ca atare drepturile omului ar trebui împrumutate și maimuțelor, este și ea la modă. Filosoful și bioeticianul australian Peter Singer este probabil cel mai cunoscut susținător al „personalității” animalelor, totodată membru de seamă al Partidului Verzilor (Australian Greens Party). Singer mai susține și avortul post-natal și utilitatea socială superioară a unui animal adult față de copil nenăscut sau un handicapat…
Care ar putea fi consecințele imediate ale deciziei, dacă ea nu va fi apelată? Pe cale de consecință logică, dacă „habeas corpus” se aplică și animalelor, atunci probabil niciun animal nu va mai putea fi ținut în „captivitate” decât dacă este… vinovat de o infracțiune! Vă preocupă modul în care s-ar putea stabili că un urangutan a comis o infracțiune? Sunteți demodați, stimați cititori: logica bunului simț nu se mai aplică în vremurile judecătorilor progresiști, care au de gând să facă orice pentru a transforma sistemul juridic al drepturilor omului într-o sinistră farsă, doar de dragul publicității sau al atașamentului față de o ideologie nebunească.
Evident că, din punct de vedere teologic, ținta unor astfel de acțiuni este promovarea unei grave erezii: aceea că între om și animal – primată, în acest caz – nu există decât o diferență de „treaptă de evoluție”, negând astfel statutul omului de ființă asemănătoare cu Dumnezeu în „chip și asemănare” și unică purtătoare a demnității înnăscute, din care au izvorât, de altfel, și tratatele de drepturile omului. Parcă nicicând nu au fost mai actuale cuvintele Sf. Nicolae Velimirovici: „și asupra lor s-a adeverit cuvântul Apostolului Pavel: Zicând că sunt întelepți, au înnebunit (Romani 1, 22); fiindcă au lepădat înțelepciunea cea duhovnicească după Hristos, Care umblă în veșmântul smereniei și al dragostei, și s-au învesmântat, după pilda filosofilor închinători la idoli, cu înțelepciunea trupească și lumească, plină de trufie si răutate”. Să nu fie!
