Nu demult, puteai întâlni tot felul de denunțuri imunde semnate curajos “un grup de oameni de bine”. Alteori, în revistele de tocat oamenii articolele erau scrise de “un grup de patrioți”. Sau “ofițeri de securitate”. Sau ceva asemănător. Zilele acestea însă, și-a făcut apariția “un grup de studenți la medicină”.
Acesta are ca obiectiv primordial “oprirea sfaturilor medicale din partea unei persoane fără pregatire de specialitate”. Mai concret, “studenții de la medicină” încearcă, sub sloganul “ignoranța ucide”, să impună boicotul unei vedete de televiziune deoarece respectivul star contestă versiunea oficială a vaccinurilor și recomandă nutriția drept principala metodă de prevenție și terapie.
Putem să lăsăm deoparte detaliile scandalului și să ne concentrăm în schimb pe filozofie politică. Și asta deoarece există o strânsă legătură între problema vaccinurilor, a statului polițienesc și a unei societăți clădite pe eugenie.
Acum să explicăm care sunt conexiunile în această nesfântă treime. În primul rând, se poate observa fără mari dificultăți tehnica agresivă de intimidare a adversarilor vaccinării. Nu se propun încă măsuri foarte coercitive, dar timpul nu este pierdut, iar istoria ne furnizează suficiente exemple. Dacă trăiești cu credința că în revistele științifice respiră doar Adevărul peer-reviewed, una din consecințele firești este impunerea lui prin orice mijloace, mai ales că Adevărul (științific), ni se spune, este neutru moral. Cine ar mai avea vreo umbră de îndoială poate acționa liniștit, cu toată forța statului la dispoziție. O va face în beneficiul celor mulți și pentru a servi Știința. Poate părea o exagarere răuvoitoare sau o notă de pesimism, dar nu este așa.
La începutul acestei luni, o mamă cu șase copii din Marea Britanie a fost sterilizată împotriva voinței sale, deoarece judecătorii au decis că o nouă sarcină i-ar putea pune în pericol viața. Așa că, “pentru binele ei”, i s-au amputat funcțiile reproductive. Hotărârea a fost luată după consultări cu experți din domeniul medicinei, iar judecătorul a precizat că “nu este vorba de eugenie”, ci despre salvarea vieților. Trecând peste faptul că există foarte mulți oameni, creștini autentici, de pildă, pentru care viața fizică de aici nu reprezintă cel mai important lucru, cazul ne aduce din nou la problema vaccinurilor.
Oliver Wendell Holmes, un judecător celebru al Curții Supreme din SUA, supranumit “vocea impersonală a Constituției”, dar altfel progresivist notoriu, dădea în urmă cu mai mulți ani următoarea motivație pentru legalitatea sterilizărilor. “Principiul care susține vaccinarea obligatorie (s.n.) este suficient de larg încât să permită extracția tuburilor falopienie… Este mai bine pentru toata lumea dacă, în loc să așteptăm să executăm degenerați pentru crime sau să-i lăsăm să înfometeze din cauza imbecilității lor, societatea să-i împiedice pe cei care sunt în mod clar cu probleme să se perpetueze. Trei generații de imbecili sunt suficiente”, scria Holmes în perioada interbelică. Argumentația lui era validă, chiar dacă stilul și substanța sunt tulburătoare. Odată ce ai conferit statului dreptul de a interveni asupra corpului tău, e greu să mai poți construi argumente contra unei intruziuni tot mai ample.
Ironia tristă a exemplului din SUA este că femeia diagnostică cu retard și, în consecință, sterilizată nu avea, de fapt, nicio problemă mintală. Însă un grup de experți de la Eugenics Record Office au diagnosticat-o ca atare și de aici povestea s-a tranșat în tribunale, iar apoi direct la spital. Totuși, cărțile de istorie oficiale ne învață pe larg că eugenia a dispărut odată cu naziștii, iar astăzi trăim într-o lume epurată de aberații asemănătoare. Însă adevărul este că eugenia nu a dispărut niciodată, ci doar s-a metamorfozat în mișcări precum “planning familial”, “ecologie”, “educație sexuală”, “controlul populației” și multe alte curente similare.
Astăzi însă, pe măsură ce “prejudecățile” civilizației creștine sunt măturate, ideea uciderii indezirabililor nu mai pare atât de extravagantă și cunoaște un reviriment oficial. Argumentul este identic cu cel folosit în cazul vaccinurilor; specialiștii traduc o problemă într-un limbaj medical, apoi exprimă rezultatul într-o aritmetica socială (“imunitate de grup”, “binele social”) și la sfârșit se stabilește cine trebuie trimis la camera de gazare ori, mai precis, la camera de spital.
De pildă, nu e o întâmplare că Bill Gates, cel mai mare sponsor privat al vaccinurilor, a recomandat în cadrul unui interviu introducerea unor “jurii ale morții”. În opinia filantropului american, în loc ca statul să cheltuiască bani inutili pentru serviciile medicale ale unor bătrâni fără speranță de viață, ar fi mai bine ca acei bani să meargă în alte direcții. Dar pentru asta, bătrânii ar trebui exterminați, deși “nu exista voință” iar “oamenii nu vor să vorbească despre asta”.
Gates este un excentric doar din perspectiva moralității tradiționale. În lumea academică respectabilă, opinii asemănătoare vin din partea celui mai cunoscut profesor de etică, Peter Singer, care predă la Universitatea Princeton. Eseul său “A omorî copii nu este întotdeauna greșit” argumentează în favoarea eliminării copiilor cu probleme sau nedoriți în numele “compasiunii”. Același tratament îl recomandă și pentru bătrâni sau pentru cei a căror viață nu mai contează. Însa întrebarea firească este nu mai contează pentru cine? Iar răspunsul nu trebuie să lase loc de îndoieli: nu mai contează pentru experți, specialiști, oamenii cu pregatire și pentru “grupul de studenți la medicină”. Ei sunt singurii care pot decide ce este mai bine pentru fiecare. Ceilalți, fără pregătire, au doar dreptul de a asista pasiv la ucazurile Științei și de a tăcea. Cei cu pregătire, dar contestatari ai versiunilor oficiale nu ințeleg Știința, așa că se prăbușesc rapid în primul grup.
Însă doar pentru că sunt clamate bune intenții nu înseamnă că statul polițienesc pus în mișcare de tehnocrați devine cumva suporabil. Dimpotrivă… Cu greu se poate imagina o viziune socială mai sumbră. Iar apoi, să nu uităm cuvintele unui diplomat german: “național socialismul este biologie aplicată”.
Republicare de la www.karamazov.ro
