(Pentru detalii privind situația din România, a se vedea comentariul de la finalul știrii)
Un nou test de sânge pentru depistarea Sindromului Down, patentat de compania de biotehnologii LifeCodexx, este pus la dispoziție în Germania, Austria, Elveția și Lichtenstein începând de luna aceasta. Procedura pare a fi o reîntoarcere în forță a eugenismului în Europa germanofonă, se apreciază într-un comentariu de pe website-ul organizației HumanLifeInternational (HLI.org).
Procedura, intitulată PrenaTest, vizează femeile însărcinate în minimum 12 săptămâni care au un risc crescut de a naște un copil cu Trisomia 21 (anomalie cromozomială, cauză a Sindromului Down). Interesant, testul nu ține loc de amniocenteză, ci e considerat de producător „o completare la alte metode de diagnoză prenatală”. Mai mult, în viitor PrenaTest „va putea identifica alte mutații cromozomiale precum Trisomiile 13 și 18,” conform dr. Michael Lutz, director al LifeCodexx. Țelul pare a fi, încă o dată, o societate fără „imprefecțiuni”.
Cardinalul Christoph Schönborn, Arhiepiscop al Vienei, a criticat vehement testul, făcând aluzie la practicile eugenice ale regimului nazist: „Problema aici este selecția artificală sau eugenică, pur și simplu. Oare va redeveni infernalul termen ‘viață nedemnă de a fi trăită’ o realitate din nou?” Cuvintele cardinalului subliniază contradicția dintre PrenaTest și dreptul uman fundamental – acela la viață, notează HLI.org „Scopul acestui test este unul singur – de a avorta copiii bolnavi.”
Și Comisia de bioetică a Conferinței Episcopilor Catolici Germani a luat de asemenea poziție publică asupra consecințelor etice și socale ale acestei chestiuni, avertizând că utilizarea pe scară largă a PrenaTest va „reduce masiv pragul pentru anihilarea programată a oamenilor nedoriți.”
Într-o altă luare de poziție, Centrul Geman de Informare pentru Sindrom Down apreciază că „Pe termen lung, oamenii cu Trisomia 21 vor fi primii oameni cu modificări ale genelor care vor dispărea din societate, și asta cu aprobarea tacită a majorității.” Federația Internațională „Sindrom Down” obiectase deja față de astfel de teste într-un apel trimis Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Federația, compusă din 30 organizații din 16 țări, a declarat în luna iunie că CEDO ar trebui „să recunoască și să protejeze dreptul la viață al persoanelor cu Sindrom Down și alte handicapuri.” A se vedea pentru detalii acțiunea „Stop eugenics now!” reflectată și pe website-ul nostru.
„Este timpul unor pași hotărâți pentru interzicerea testului, întrucât acesta este doar debutul alunecării morale a societății înspre noi dimensiuni ale eugenismului”, mai notează Johannes Bucher, coordonatorul HLI Austria și autorul articolului de pe website-ul HLI.org. „Mai mult decât acest test, ceea ce trebuie respins este ideea că cei care au probleme genetice, psihice sau de alt tip nu merită o șansă la viață. Aceasta este adevărata bătălie care trebuie câștigată în Europa și în lume”.
UPDATE: Pe site-ul Curții Europene a Drepturilor Omului a fost publicată hotărârea în cauza Costa și Pavan c. Italiei, referitoare la depistajul preimplantatoriu (la reproducerea asistată). Este o hotărâre nefastă, în opinia noastră, întrucât instituie un „drept la a avea un copil sănătos” prin depistaj prenatal și condamnă Italia pentru o pretinsă lipsă de coerență în sistemul juridic. Vom reveni cu un articol detaliat.
Comentariul nostru: Istoria eugenismului în Germania este bine documentată și nu e nevoie să o rememorăm aici. Pentru detalii recomandăm excelenta lucrare „Bioetica și omul viitorului” semnată de Andrei Claudiu Hrișman, de vânzare la Editura Galaxia Gutenberg precum și articolul „Eugenismul și drepturile omului”. Oricum, se cunoaște deja că 9 din 10 copii cu Sindrom Down nu se mai nasc, iar acest nou test va face selecția eugenică încă și mai ușoară.
În ce privește situația din România, ea este la fel de tragică. Deși Codul deontologic al medicului, revizuit recent, declară (la art. 22) practicarea eugenismului „incompatibilă cu meseria de medic”, și cu toate că noul Cod Civil interzice expres (art. 62 (2)) „orice practică eugenică prin care se tinde la organizarea selecţiei persoanelor”, eugenismul este practicat pe scară largă. În fapt, nu este necesar ca statul să „organizeze selecția” pentru ca ea sa fie considerată „practică”, este suficient ca din situația de fapt să rezulte caracterul de practică. Dacă 90% din copiii trisomici depistați sunt avortați, este mai mult decât clar că avem de a face cu o practică organizată indirect de către stat prin măsurile concertate pe care acesta le ia, spre exemplu prin încadrarea și finanțarea depistajului, iar rezultatul arată clar suprimarea, chiar dacă decizia ar fi individuală (a părinților), statul este cel care o încurajează și susține.
Trebuie de asemenea distins între diagnostic și depistaj. Diagnosticul este un act medical individual, solicitat de un pacient. Depistajul este un act politic, colectiv, sistematic, la inițiativa statului, care propune și oferă depistarea generalizată a unei boli și care se poate justifica pentru a implementa o strategie medicală pentru prevenirea acelei boli, pentru a informa despre un risc și pentru a recomanda un anume comportament din partea populației. Scopul depistajului, deci, este prevenirea bolii. ÎNSĂ atunci când nu există un tratament pentru acea boală, ca în cazul trisomiilor, depistajul nu își are sensul, atât pentru faptul că nu există o finalitate terapeutică, cât și pentru că testele sunt invazive (amniocenteza) existând riscuri de vătămare a copilului (cca. 2% din amniocenteze se încheie cu avort spontan). UNICA rațiune pentru care se face depistajul este, în acest caz, așa cum o demonstrează practic, eliminarea prin avort a copilului. La această stare de fapt contribuie și confuzia cultivată sistematic în ce privește termenul „avort terapeutic”.
După opinia noastră, în România avem de-a face în mod clar cu o practică eugenică, din moment ce statul încadrează, oferă, stabilește și încurajează (dacă nu chiar finanțează, lucru care trebuie lămurit) măsuri care să permită eliminarea a 90% din copiii trisomici. În aceste condiții, distincția între caracterul individual (decizia de suprimare e a părinților) și cel colectiv (decizia de suprimare e a statului) al eugenismului este lipsită de relevanță.
Asociația PRO VITA – filiala din București a abordat deja aceste aspecte în repetate rânduri – a se vedea spre exemplu jurisprudența aici și aici sau poziția publică în cazul de la Maternitatea Giulești – și va continua investigațiile și acțiunile în spiritul legii și al statutului său pentru protejarea vieții celor mai vulnerabili dintre noi.
Vom reveni.
