După mai multe tentative eșuate, se pare că România va avea o lege privind reproducerea umană asistată medical.
În luna noiembrie, Guvernul României, încă sub conducerea lui Emil Boc, a inițiat un proiect de lege privind reproducerea umană asistată medical (RUAM) cu terț donator. După mai multe consultări în cercurile medicale și de lobby și completări, comisiile de specialitate l-au votat favorabil, chiar azi, cu amendamente. Conform semnalelor transmise în presă de șeful Comisiei pentru Drepturile Omului, G. Frunda, există un consens care probabil va duce la adoptarea, cel puțin în Senat, a proiectului.
Federația Pro-vita, Alianța Familiilor din România și Asociația Provita Media au formulat un punct de vedere care a fost remis comisiilor. Puteți citi acest document mai jos sau îl puteți descărca de aici.
Spre deosebire de încercările de legiferare anterioare, care aveau lacune și grave vicii de tehnică legislativă, unele chiar de constituționalitate, proiectul curent nu pare să prezinte astfel de impedimente. În schimb, așa cum era de așteptat, caracterul anti-viață și utilitarist s-a păstrat și chiar s-a accentuat, ceea ce face o astfel de lege inacceptabilă pentru orice creștin conștient. Legitimarea și legiferarea nefirescului nu îl transformă pe acesta în firesc, ci deschid o nouă capcană pentru trestia șovăitoare care este omul modern.
Criticile și opoziția organizațiilor provita se bazează pe câteva argumente, anume că legea:
- desconsideră interesul superior al copilului, punând accent pe nevoile adulților;
- duce la pierderea unui mare număr de vieți omenești în stadiu incipient, întrucât majoritatea embrionilor creați prin fertilizare in vitro sunt distruşi;
- subminează instituția familiei, prin asigurarea accesului la RUAM al cuplurilor necăsătorite și femeilor singure și prin încurajarea adulterului biologic (în cazul terțului donor);
- echivalează trupul femeii cu o marfă;
- este, în general, contrară demnităţii umane inerente fiecărei persoane.
Exprimându-și dezaprobarea clară față de legiferarea, de principiu, a oricăror astfel de tehnici, semnatarii opiniei pro-vita fac totuși câteva sugestii „în vederea limitării, pe cât posibil, a celor mai grave implicații morale, psihologice și sociale ale unei asemenea legiferări.”
Una din cele mai controversate prevederi este legiferarea expresă a gestației pentru altul, prin intermediul mamei purtătoare sau surogat. În acest moment, în lipsa unei legislații dedicate, mica publicitate este invadată de oferte de la mame purtătoare care se oferă, evident pentru bani grei!, să poarte copilul altui cuplu. Probabil unicul punct pozitiv al proiectului este limitarea gestației pentru altul la cazurile strict medicale și interzicerea, sub pedeapsă aspră, a primirii sau dării de foloase materiale. Din păcate, chiar și așa, înlocuirea vidului legislativ cu oficializarea, fie ea și restrictivă, a unei proceduri nefirești nu poate fi mulțumitoare și nici de acceptat. Ea nu este însă o surpriză și reflectă concepția seculară, mecanicistă, asupra persoanei umane, ignorând complet divinul din om și sacralitatea vieții.
Întrucât, după toate aparențele, vom avea o lege – proastă, evident, conform normelor eticii creștine – a reproducerii asistate, nu putem decât spera că cel puțin Biserica Ortodoxă Română și celelalte culte în egală măsură vor comunica credincioșilor, prin intermediul clericilor și pastorilor, mesajul și poziția adecvate față de această nouă sfidare a chipului și asemănării lui Dumnezeu prezente în om din clipa concepției.
Traseul legislativ și textul proiectului pot fi urmărite la www.senat.ro, căutând dupa L643/2011.
Reamintim că de anul trecut în România procedurile FIV și embriotransfer sunt parțial finanțate din bani publici.
Despre mama-surogat am mai scris și aici.
Vezi și eseul dr. Daniel Mazilu despre Legitimarea nefirescului.
