Prin tăierea, cu un cuțit, a coloanei vertebrale a copiilor născuți vii în urma unui avort în sarcină avansată, în clinica sa de avorturi din Pennsylvania, ginecologul american Kermit Gosnell și-a construit o avere de 1,8 milioane de dolari venituri anual. Clinica nu a fost inspectată vreme de 15 ani, în ciuda reclamațiilor că acolo s-ar face avorturi ilegale. Gosnell a fost găsit vinovat de omucidere de gradul unu și este pasibil de pedeapsa capitală.
Dacă inițial cazul a fost omis de mass media, probabil de teama lobby-iștilor feroce ai prestatorilor de avort, totuși America se trezește acum la realitatea îngrozitoare și se vede nevoită să admită o dezbatere publică de mult necesară. Ce se întâmplă cu un copil care supraviețuiește unui avort târziu?
Puține clinici medicale par doritoare să discute despre aceasta, cel puțin în SUA. Oficiali ai rețelei Planned Parenthood* au fost filmați în repetate rânduri (spre exemplu de organizația provita Live Action) în timp ce admiteau că decizia de a oferi sau nu îngrijiri copilului ar trebui să fie, și în acest caz, tot decizia mamei!
Alisa Lapolt Snow, reprezentând Alianţa Afiliaţilor Planned Parenthood din Florida, a fost interogată în această săptămână în timpul dezbaterilor din parlamentul statal. Ea s-a opus adoptării unei legi prin care să se impună medicilor să acorde îngrijire bebeluşilor născuţi vii în timpul întreruperilor de sarcină „neglijente”.
„- Dacă un bebeluş este născut pe o masă ca un rezultat al unui avort neglijent, ce ar dori Planned Parenthood să se întâmple acelui copil care se zbate pentru viaţă?”
„- Credem că orice decizie care se face ar trebui lăsată în seama femeii, familiei sale şi doctorului.”
„- Ce se întâmplă într-o situaţie în care copilul este viu, respiră pe o masă şi se mişcă? Ce fac doctorii tăi în acel moment?”
„- Nu dispun de aceste informaţii.” „Nu sunt medic, nu sunt nici furnizor de avorturi, prin urmare nu dispun de aceste informaţii.” […] „Acea decizie trebuie luată de către pacient împreună cu furnizorul de servicii medicale.”
„- Cred că în acel moment pacientul ar fi copilul. Nu crezi la fel?”
„- Este o întrebare bună. Chiar nu ştiu cum să răspund la ea.”
Snow a afirmat apoi că organizaţia sa are „probleme de logistică” cu birourile izolate, unde cel mai apropiat centru de îngrijiri medicale este la „45 de minute, o oră distanţă.” A adăugat, „nu ştim nici cât de frecventă este această situaţie.”
Dezbaterea legislativă, pe fondul cazului Gosnell, are loc la doar un an după publicarea articolului „Avortul după naştere: De ce ar trebui ca bebeluşul să trăiască?” în publicația britanică Journal of Medical Ethics, condusă de bioeticianul Julian (Iulian) Săvulescu. Am scris despre această controversă academică chiar ieri.
Jordan Bloom de la The American Conservative scria: „Mare parte din raţionamentul juridic din jurul avortului implică presupunerea că un fetus este o potenţialitate mai degrabă decât o persoană. Nimic din acest fapt nu se aplică aici.”
Marty Duren, editorialist la Christian Post, a „felicitat” Planned Parenthood, într-o declarație, pentru consecvenţa logică în apărarea infanticidului „Dacă un copil poate fi ucis în pântec, nu există argumente convingătoare, fie logice sau morale, pentru ca un copil să nu fie ucis pe masa de la spital, abandonat la gunoi, ars de viu într-un incinerator sau otrăvit în maternitate.”
Dr. Wesley J. Smith, un etician şi filosof, a prevăzut această situaţie. „Nu ştiu de ce ar fi cineva surprins de aprobarea Planned Parenthood pentru aceste lucruri. Este doar o altă indicaţie că infanticidul îşi continuă drumul lent către recunoaştere,” a spus el pentru OrthodoxyToday.org. „Dacă un bebeluş născut în timpul unui avort neglijent poate fi ucis, de ce nu si un copil nedorit, născut normal?”
Revenind la cazul Kermit Gosnell, comentând asupra verdictului dat de juriu, președintele Institutului „Dignitatis Humanae”, Luca Volontè, a pus punctul pe „i”: „Cum se poate ca juriul, oglinda conștiinței publice, să apere dreptul inalienabil la viață al copiilor după naștere și totuși să aprobe omorârea lor dacă aceasta se petrece înainte de naștere?”
Președintele de onoare al acesleiași organizații, cardinalul Martino, a spus la rândul său: „Cu mare tristețe și durere aflu despre atâtea vieți tinere luate într-un mod atât de inuman. În rugăciunile noastre pentru acești copii să ne declarăm convingerea reînnoită că orice viață umană este sacră și neprețuită, și să le transmitem acest adevăr și acelora care încă mai caută să justifice această practică dezumanizantă. „Toți cei care află vor fi îngroziți, iar toți cei care vor fi îngroziți trebuie să acționeze.”
Va continua oare și acum președintele Obama să fie un susținător la fel de ardent al industriei avortului? Dacă este consecvent, da. Căci, în calitate de senator al statului Illinois, Barack Obama s-a opus în numeroase ocazii unui proiect de lege pentru protejarea copiilor născuţi vii după avort. O industrie care a renunțat de mult la orice pretenție că ar ajuta femei și ar respecta „decizia liberă” a acesteia – și care este motivată integral de dorința de profit. De ce altfel Federația Practicienilor de Avort din SUA, care cunoștea situația de la clinica lui Gosnell, a tăcut totuși?
* Planned Parenthood, fondat în 1916, este principala rețea de clinici de „planificare familială” în Statele Unite ale Americii și una din cele mai influente voci de lobby în dezbaterea pro-alegere/pro-viaţă în Statele Unite. Mai mult de o treime din finanţările sale provin de la guvernul american.
