Institutul Guttmacher (thin-tank american pro-avort) a publicat recent un raport care analizează influențele comunității asupra activității sexuale a tinerilor dintr-o provincie din Kenya, constatând că, în comunitățile care folosesc educația pentru abstinență ca principal mesaj în prevenția infecției cu HIV, băieții prezintă o probabilitate mai mare a a-și amâna începerea activității sexuale. În plus, tinerii prezintă o probabilitate mai mare de a practica abstinența atunci când SIDA este recunoscută drept cauză de deces în comunitate – atunci când legăturile dintre activitatea sexuală, HIV/SIDA și deces sunt recunoscute în mod public, tinerii experimentează mai puțină presiune de a-și începe activitatea sexuală de timpuriu și se simt mai încurajați să fie abstinenți.
Problema amânării debutului sexual la tineri a devenit recent un măr al discordiei la ONU, în cadrul Comisiei privind Statutul Femeilor. Documentul dezbătut avea drept subiect prevenția HIV/SIDA la femei și fete în Africa.
Publicația Friday Fax (editată de Institutul Catolic pentru Familie și Drepturile Omului) relatează:
„Într-o mișcare surpriză, delegatul olandez a intervenit pentru a modifica rezoluția în numele SUA și altor țări din Europa și America de Sud. Acestea nu puteau accepta menționarea «întârzierii debutului sexual» într-un paragraf privind ajutorarea femeilor și fetelor pentru a se proteja de infecția cu HIV. Între celelalte metode de protecție împotriva HIV menținute în act se numără prezervativele, egalitatea de gen și sensibilitatea la gen.”
În contrast, raportul Guttmacher numește întârzierea debutului sexual „un rezultat comportamental pozitiv”, recunoscând că aceasta „este o strategie importantă în prevenția infecției cu HIV”.
Subliniind că majoritatea studiilor anterioare privind momentul debutului sexual se concentrează pe nivelul individual, și nu pe variabilele la nivelul comunității, autorii caută corelații între vârsta inițierii sexuale și practicile și normele comunității mai largi.
Printre factorii corelați cu întârzierea debutului sexual:
- Abstinența predată tinerilor ca mesaj primar pentru prevenția SIDA
- Băieți cu niveluri mai mari ale „auto-eficacității în abstinență”
- Recunoașterea publică a bolii SIDA drept cauză de deces în cadrul comunității
„Auto-eficacitatea” se referă la faptul că tinerii exprimă credința că pot spune „nu” sexului și au de gând să fac acest lucru în viitor. Această constatare este deosebit de importantă în contextul includerii așa-numitei „educații complete privind sexualitatea” („comprehensive sexuality education”, CSE) în documentele ONU. C-FAM a publicat recent o notă informativă a unui grup de experți spanioli, care evidențiază faptul că programele de educație sexuală favorizate de proponenții CSE „de obicei se bazează puternic pe conceptul «reducerii riscurilor» [prezervative], plecând de la premisa că «evitarea riscurilor» [abstinența] nu este posibilă”.
Abilitarea băieților să creadă că abstinența este nu doar posibilă, ci și benefică duce la întârzierea inițierii sexuale, la rândul ei corelată cu un număr mai mic de partenere sexuale și un risc redus de a contracta HIV.
Același raport a constatat că „auto-eficacitatea în uzul prezervativelor”, adică sentimentul de abilitare de a utiliza prezervativele în timpul actului sexual, nu este corelată semnificativ cu întârzierea debutului sexual. De fapt, faptul de a se baza pe prezervative ar putea avea un efect pervers:
„Debutul timpuriu a fost asociat cu raportarea unui număr mai mare de surse de presiune de a face sex și cu traiul într-o comunitate în care programele anti-HIV fac parte din festivalurile comunității (în mod tipic, sub forma distribuirii de prezervative).”
După cum arată aceste rezultate, tinerii sunt capabili să ia decizii informate, dar nu o fac în lipsa unui sprijin – valorile și prioritățile comunității mai largi joacă un rol important în încurajarea și abilitarea lor în acest sens. Este un aspect esențial în Africa Subsahariană devastată de HIV, în care tirania așteptărilor reduse legate de comportamentul sexual poate avea consecințe fatale. (analiză de Rebecca Oas – Turtle Bay and Beyond)
Notele redacției:
La nivel mondial, există două modele de educație sexuală concurente, situate la poli complet opuși ca ideologie.
Primul este cel conservator-tradițional, care promovează abstinența ca principală metodă de combatere a infecțiilor și bolilor transmisibile sexual (BTS), precum și a libertinajului, divorțurilor și altor consecințe negative la nivel individual și social. Educația pentru abstinență nu exclude prezentarea metodelor contraceptive, dar se axează foarte mult pe riscurile acestora, precum și pe problemele etice pe care le ridică (de exemplu, faptul că prezervativul nu oferă protecție împotriva HPV – virusul care provoacă cancerul de col uterin – , faptul că unele metode „contraceptive” sunt, de fapt, avortive etc.).
Al doilea, educația „completă” privind sexualitatea, reprezintă, de fapt, o modalitate sigură de sexualizare a tinerilor. Proponenții acestui tip de educație pleacă de la două premise eronate, pe care nu le pot apăra științific, deși încearcă: prima, că abstinența nu este posibilă, iar a doua, că prezentarea exhaustivă a riscurilor actelor sexuale necugetate poate reprezenta un exces, care să creeze tinerilor un sentiment de culpabilitate legat de sex și sexualitate în general.
Prin urmare, această educație „completă” exclude din start abstinența ca posibilitate serioasă în programele oferite tinerilor. În plus, sub pretenția menajării psihicului fragil al copiilor, prezintă (detaliat) orice formă de sex – inclusiv practici periculoase precum cele BDSM – ca fiind perfect firească și distractivă, făcând sexul să pară lipsit de riscuri dacă tinerii folosesc prezervativul și alte mijloace contraceptive și aducând în discuție inclusiv posibilitatea avortului fără știrea și acordul părinților.
„Studiile” în favoarea acestui tip de „educație” complet inadecvat sunt puternic finanțate de corporațiile internaționale prestatoare de avorturi , la rândul lor finanțate de alți factori interesați de controlul populației. Între aceștia se numără diverse fundații „caritabile” cum ar fi cea a lui Warrent Buffet, care a sponsorizat industria avortului cu estimativ 1,2 miliarde USD cumulat în perioada 2001-2012.
Astfel, studiile conservatoare, pro-abstinență, precum cel prezentat aici, deși demonstrează un bun simț cunoscut de milenii de civilizația europeană și nu numai, nu se bucură de aceeași susținere pecuniară și publicitate și nici de grupuri de lobby la fel de puternice financiar care să le (re)prezinte în fața instituțiilor naționale și internaționale.
Drept urmare, sub un puternic lobby avortist și colaborând direct cu coaliția de corporații prestatoare de avorturi IPPF (Planned Parenthood) în conceperea politicii sale, OMS a îmbrățișat educația sexuală „completă” în defavoarea programelor pentru abstinență, creând un ghid în acest sens, în care se specifică explicit faptul că părinții trebuie excluși din procesul de decizie cu privire educația sexuală administrată copiilor. În general, programele diverselor divizii ale ONU în materie de educație sexuală și prevenția ITS / BTS se axează puternic pe educația sexuală „completă”.
Vezi și Educația sexuală – armă de distrugere a inocenței copiilor noștri