Forumul Constituțional – instrument al puciului identitar contra poporului român

5.526 views
2
DISTRIBUIȚI

Bogdan Stanciu *

Citiți mai înainte: Numeroase organizații civice acuză de părtinire și superficialitate procesul de revizuire a Constituției

fcRecentele dezbateri din timpul procesului de revizuire a Constituției, atât la nivelul Comisiei de specialitate a Parlamentului cât și cele din structura informală care trebuia să culeagă propunerile „societății civile”, așa-numitul „Forum Constituțional”, au ținut și încă țin atenția media și a cetățenilor de câteva luni.

Adevărat, răfuielile politice și disputele pe subiecte de interes economic (regionalizarea; numărul de camere ale Parlamentului; regimul de guvernământ și tipul acestuia; atribuțiile Justiției; traseismul politic; limitele puterii autorităților statului etc.) au fost majoritare. Pe lângă acestea însă, o luptă surdă, mai puțin vizibilă – dar nu mai puțin intensă – s-a dus pentru articolele constituționale privind libertățile individuale, familia, libertatea de conștiință, regimul cultelor sau educația.

Din nefericire, în loc să fie un adevărat forum reprezentativ pentru mișcările civice, Forumul Constituțional s-a dovedit a fi un simplu instrument în mâna unor grupări contraculturale agresive, care promovează o ideologie extremistă. Propagandiștii ateismului, deviațiilor sexuale și imoralității au acaparat dacă nu dezbaterile (la care au fost admiși, de formă, și reprezentații coalițiilor de ONG-uri tradiționaliste) cu siguranță pârghiile de decizie care au pus concluziile, în documentul final regăsindu-se aproape exclusiv propunerile acestora – „distilate” sau chiar reproduse de-a dreptul.

Nimic surprinzător: numirea unui activist anticreștin notoriu, Cristian Pârvulescu, președinte al Pro-Democrația (ca orice organizație democratică, P-D are același președinte de 15 ani!) în funcția de coordonator nu putea duce la alte rezultate. Pârvulescu a dat, de altfel, semnale repetate în presă încă înainte de începerea dezbaterilor: a șters de praf vechea marotă a neo-marxiștilor, „laicizarea spațiului public” (citește: marginalizarea actului de credință prin eliminarea manifestărilor și în special a educației religioase publice) și a vorbit despre „drepturi de a patra generație” (în traducere, „drepturile sexuale” – termen inventat de câteva decenii în cadrul „noulimbii” ce servește la formalizarea inoculării publice a deviațiilor sociale și culturale neo-marxiste – detalii aici).

Mai jos redăm extrase din raportul FC (integral la www.forumconstitutional2013.ro) mai exact acele părți din dezbatere și concluzii care interesează orice român conștient și preocupat de protecția valorilor autentice.

Indiferent de forma în care a ieșit de la Comisia de revizuire proiectul și indiferent cum va ajunge în fața cetățenilor, la referendum, Legea de revizuire, ceea ce s-a petrecut la Forumul Constituțional a fost o încercare de lovitură de stat fără arme, prin forța și influența unor ideologii străine spiritului nu doar românesc, ci omenesc în general. Acestea alcătuiesc vârful de lance al „revoluției culturale”, despre care am vorbit în repetate rânduri și care este infinit mai periculoasă decât un război civil: revoluția culturală distruge societatea prin necrozarea celor 3 piloni ai acesteia: familia, credința și școala.

Pădurile tăiate se pot replanta; apele și pământurile poluate se decontaminează; fabricile distruse se pot reclădi; natalitatea poate crește; datoriile făcute în numele nostru de conducători iresponsabili pot fi plătite, iar politicienii corupți pot fi înlocuiți. Într-un cuvânt, țara se poate reface, întocmai ca un bolnav în convalescență după o lungă boală. Cu condiția să mai existe cineva conștient și capabil de a cataliza această revenire! Un popor de indivizi preocupați doar de căutarea obsesivă a unor „drepturi” inventate, tâmpit de sexualizarea intensă și foarte timpurie, îmbolnăvit spiritual de cancerul ateismului cu pospai „științific” și rupt de rădăcinile sale identitare, de istoria și de înaintașii săi, nu se mai ridică niciodată în picioare. Aceasta este de fapt adevărata miză a jocului de putere – nu numărul de parlamentari sau de camere ale legislativului…

Iată și lista organizațiilor care au făcut cam toate propunerile înșirate mai jos:

ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei, Alianța Civică Democratică a Romilor, APADOR-CH – Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki, Asociația Accept, Asociația EPAS, Asociația FRONT, Asociația Mame pentru Mame, Asociația pentru Educație Politică, Asociația Română Anti-SIDA, Asociația Secular Umanistă din România (ASUR), Asociația Solidaritate pentru Libertatea de Conștiință, Asociația Transcena, Centras – Centrul de Asistență pentru Organizații Nonguvernamentale, Centrul de Studii în Idei Politice, Centrul de Studii Internaționale, Centrul Educația 2000+, Centrul FILIA, Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Centrul pentru Jurnalism Independent, CeRe – Centrul de Resurse pentru Participare Publică, ECPI – Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice, Expert Forum, Fundația Parteneri pentru Dezvoltare Locală, Fundația Soros, Fundația Tineri pentru Tineri, Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului – GRADO, Centrul Rațiu pentru Democrație, Roma Education Fund România, Societatea Academică din România, Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală.

Cu câteva excepții ale unor ONG-uri picate ca musca în lapte, probabil din dorința de notorietate (Mame pentru Mame, Centrul Rațiu) în rest, ochiul avizat recunoaște ușor „crema” lobby-ului ateilor, homosexualilor, avortiștilor, feministelor extremiste, cu o garnitură de minorități etnice și cu cireașa de pe tort a așa-zisei Societăți Academice Române, uzurpatoarea numelui ce aparține de drept forului academic național.

Toate scandalurile din ultimii 10-15 ani legate de predarea religiei, de simbolurile religioase în școli și spații publice, de finanțarea cultelor, de propaganda tot mai insistentă a deviațiilor sexuale și a avortului ca „drept”, sunt provocate de acești oameni fără Dumnezeu și fără rușine care își urmează agenda politico-ideologică distructivă. Aceasta s-a petrecut și continuă să se petreacă în timp ce românii, altfel atenți și preocupați de viața cetății și a parohiei, dorm în papuci fără a avea habar de acest conflict, sau, mai rău, îl cunosc dar refuză să ia atitudine, închipuindu-și probabil că familia și comunitatea lor sunt ferite de orice rău.

Deși adună cu greu 50 de membri în total, acești agitatori alcătuiesc un „grup de șoc” care confiscă toate dezbaterile publice, legitimându-se – pe fondul inerției totale, până de curând, a ONG-urilor cu adevărat fidele valorilor românești – drept „reprezentanții societății civile”.

Pe cine reprezintă, însă, cu adevărat, ei putem constata privind rezultatele recensământului 2011: 0,1% din populație!

Fragmente din raportul Forumului Constituțional

Articolul 1 – Statul român

Conform argumentației organizațiilor care au propus introducerea conceptului de „laic”, în descrierea statului Român, completarea aduce o clarificare necesară prin care se garantează caracterul secular al statului și se întărește separarea între stat și cultele religioase, fără a periclita drepturile deja afirmate.

Formularea actuală:
Art. 1 (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

Formularea propusă:
Art. 1 (3) România este stat de drept, democratic, laic, social şi ecologic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.

Comentariu: Cultele sunt separate de stat (conform Legii cultelor) iar statul român are caracter laic; este o realitate de necontestat! Insistența pe menționarea laicității în Constituție este de model și inspirație franceză – ceea ce înseamnă un corpus de legi agresiv antireligioase, generând o adevărată „dictatură seculară” prin desființarea oricărei influențe a Bisericii, ultima entitate care mai ține cu adevărat partea poporului român, în societate.

Articolul 4 – Unitatea poporului și egalitatea între cetateni

Discuţiile din jurul articolului 4 au vizat menționarea expresă a interzicerii discriminării și extinderea criteriilor pentru care este interzisă discriminarea astfel încât să cuprindă o serie de criterii de discriminare importante în societatea contemporană. În argumentaţia Coaliţiei Anti-Discriminare, această modificare ar fi în concordanţă cu articolul 14 din CEDO precum și cu articolul 1 din Protocolul Adițional 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevede 1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.

Formulare actuală:
Art 4 (2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

Formulare propusă:
Art.4 (2) România este patria comuna și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi. Este interzisă orice discriminare bazată pe sex, culoare, naționalitate, origine etnică sau socială, trăsături genetice, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, proprietate, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală.

Comentariu: Ideea centrală este egalitarismul absolut, de sorginte marxist-leninistă, stabilit prin legi restrictive; o idee tipic socialistă, opusă pretențiilor de favorizare a libertăților individuale pe care aceleași organizații le emit. Nu trebuie să ne mire aparenta schizofrenie logică din atitudinea organizațiilor „progresiste”: „potul cel mare” era – și este încă! – orientarea sexuală. În ciuda asigurărilor și limbajului liniștitor, ridicarea nediscriminării pe criteriu de „orientare sexuală” la rang de principiu constituțional ar duce la legiferarea așa-zisei căsătorii între persoane de același sex, prin caducitatea articolelor contrare din Codul Civil, și, de asemenea, a poligamiei și a pedofiliei ca „orientare sexuală”. Am relatat aici despre cum a ieșit, până la urmă, acest amendament din Comisie.

Articolul 26 – Viaţa intimă, familială şi privată

În cadrul dezbaterilor a fost propusă introducerea unui alineat suplimentar care sa garanteze informarea persoanei în ceea ce priveste orice masura de supraveghere dispusa, dreptul subsecvent al acesteia de a cere repararea unor potentiale abuzuri, precum si a unui termen maxim de a aduce la cunostinta persoanei supravegheate acest fapt.

În aceiaşi direcţie, ar fi utilă eliminarea sintagmei bunele moravuri întrucât este anacronică şi poate permite interpretări abuzive din partea autorităţilor.

Formularea actuală:
Art. 26 (2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.

Formularea propusă:
Art. 26 (2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, sau ordinea publica.

Comentariu: Aversiunea față de ideea „retrogradă” a bunelor moravuri – sintagmă care se regăsește chiar în Codul Penal – este comună tuturor structurilor marxismului cultural. „Parada gay”, spectacolul hidos pe care suntem obligați să îl suportăm an de an și chiar să îl aplaudăm ca să nu fim bănuiți cumva de homofobie, este o încălcare a unor norme de conduită morală în societate. Propagandiștii „sexualității libere” (homo sau hetero, nu contează) nu se mulțumesc, evident, să știe că desfrâul bate spiritul legii; ei ar vrea ca și litera ei să fie desființată.

Articolul 29 – Libertatea constiinţei

Modificarea propusă a alineatului 6 introduce un principiu extrem de important, care a fost formulat în tratatele internaționale ulterior scrierii Constituției: interesul superior al copilului. Prin această formulare se urmărește împiedicarea unor eventuale acțiuni ale părinților sau tutorilor care să facă rău copilului, prevalându-se de libertatea de conștiință.

Formularea actuală:
Art. 29 (6) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine.

Formularea propusă:
Art. 29 (6) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine, în conformitate cu principiul interesului superior al copilului.

Comentariu: Formularea actuală încurcă foarte mult pe cei care urmăresc remodelarea conștiinței copiilor conform cu ideologia seculară. Intenția reală a introducerii „principiului interesului superior al copilului” (un termen oricum foarte interpretabil) este reducerea autorității parentale și favorizarea autorității statale, în condițiile în care aceasta ar trebui să fie „laică” și chiar să își asume, în viziunea organizațiilor neo-marxiste, tot mai mult rolul de „părinte protector”. Aceasta va duce la tot mai numeroase conflicte între cele două autorități, mai ales în ceea ce privește educația copiilor. Scandalul pe orele de „educație sexuală” din Occident, unde copiii sunt „învățați” promiscuitatea sexuală și „identitatea de gen” (vezi spre lămurire Cine se teme de diferența dintre sexe?) sunt deja de notorietate. Adesea, părinții nu își pot retrage copiii de la aceste cursuri, sub sancțiunea chiar a decăderii din drepturi. Vezi și știrea UNICEF: Începând de la 10 ani, copiii au dreptul la servicii sexuale confidențiale.

Ce-ar fi, deci, ca peste 2-3 ani o instanță să decidă, în România, că este în „interesul superior al copilului” să fie învățat, contra voinței familiei, că homosexualitatea este o manifestare firească, egală în valoare și consecințe cu heterosexualitatea? Autoritatea părintească ar fi desființată, în această chestiune… A se vedea și Un băiat de 6 ani a câştigat în instanţă dreptul de a fi tratat ca o fată.

Articolul 48 – Familia

Articolul 48, al Titlului II, Capitolului II, Drepturile și libertățile fundamentale a primit mai multe propuneri de modificare într-o serie de dezbateri din cadrul Forumului Constituțional. Însa unele din propuneri contravin Declarației Universale a Drepturilor Omului și a normelor europene la care România a aderat.

Totuși, există propuneri care sugerează o nevoie de a accentua rolul familiei în conformitate cu tradiția românească și după standardele universal recunoscute, ca instituție esențială pentru societate și civilizație.

Astfel, Alianța Familiilor din Romania/ Avocat Petre Costea, a realizat o extindere a alineatelor actuale cu scopul de a asigura rolul fundamental al familei şi de a defini mai bine cadrul de desfăşurare al acesteia; se propune introducerea alineatului „Dreptul parintilor de a asigura cresterea, educarea și instruirea propriilor copii este un drept fundamental”, cât şi a alineatului „Fiecare copil are dreptul la o mama si la un tată”.

Menționăm alte propuneri cu privire la înlocuirea sintagmei ”căsătorie” (alin. 1) cu cea de ”parteneriat domestic” încheiat între persoane de același sex sau de sex diferit, formulare mai inclusivă pentru cetățenii români care aparțin minorităților sexuale. În acest sens, accentul cade pe ideea de egalitate a tuturor cetățenilor în drepturi, prevăzută în Constituția României și în majoritatea constituțiilor europene și previne discriminarea bazată pe orientarea sexuală.

Formularea actuală:
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între șoți, pe egalitatea acestora şi pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.

Formularea propusă:
(1) Familia se întemeiază pe parteneriatul liber consimțit între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.

Comentariu: Scandalul scandalurilor, problema problemelor! Cunoașteți deja întreaga istorie, iar forța cu care propagandiștii deviațiilor sexuale – în frunte cu premierul Ponta – au acționat, dovedesc importanța și miza aflate în joc.

Închipuiți-vă acum că Biserica și ONG-urile pro-familia n-ar fi venit cu amendamentul lor, în care definirea familiei era clară ca avându-și temeiul în căsătoria între un bărbat și o femeie. Închipuiți-vă că în Comisia de revizuire s-ar fi acceptat unica propunere – cea a Forumului, prin care instituția căsătoriei era desființată și înlocuită cu o fabricație ideologică inventată de lobby-ul homosexual și încă inexistentă în legislația românească, „parteneriatul”. Ce-ar fi urmat? Nu trebuie să fii doctor în drept sau sociologie ca să înțelegi că aceasta ar fi însemnat decesul familiei ca instituție naturală și esențială a societății. În Occident, semnalul distrugerii familiei a fost dat prin legiferarea parteneriatului civil – prin definiție o structură instabilă, volatilă, care a diminuat importanța căsătoriei, cu urmări asupra generațiilor ulterioare.

Articolul 54 – Fidelitatea față de țară

În contextul dezbaterii caracterului laic-religios al activităţilor şi elementelor ce ţin de autorităţile statului, un grup de 34 de ONG-uri consideră că ideea de sacralitate a fidelităţii fată de ţară nu işi are locul in articolul 54 al Constituţiei, acestea argumentând că „Sacralitatea unei obligaţii laice este lipsită de sens din perspectivă laică şi blasfemiatoare din perspectivă religioasă”.

Fără comentarii!

Drepturile animalelor

Câteva propuneri primite de Forumul Constituțional au vizat introducerea unui articol care să stipuleze drepturile animalelor.

Articol nou. Drepturile animalelor
Recunoscând animalele ca fiinţe simţitoare şi sensibile, care percep suferinţă fizică şi psihică, statul şi cetăţenii au obligaţia să asigure dreptul la viaţă al animalelor, respectul pentru animale şi demnitatea lor, luând măsurile necesare pentru a le proteja.

Comentariu: Acest articol „corect politic” care ridică o făcătură („drepturile animalelor”) la rangul de principiu de lege fundamentală este propus pentru a fi introdus în Constituția unei țări în care avortul este legal, sub diverse forme, până la naștere! În România au fost aruncați la tomberon peste 21 milioane de copii avortați, anulându-se astfel viitorul națiunii, iar forumul Constituțional vede de „dragostea și simțirea animalelor”.

Pe copiii nenăscuți cine îi protejează, este întrebarea noastră? Sau, într-un registru mai meschin vorbind, celor de la Forumul Constituțional cine le va plăti pensiile, asigurările de sănătate și cine îi va sprijini la senectute? Cine va munci pentru a aduce atât de mult dorita prosperitate în țară? Câinii, vacile și porcii, probabil!

Propunerea a fost respinsă, ajungându-se până la urmă la o altă formulare, de asemenea tembelă: „sunt interzise relele tratamente aplicate animalelor, conform legii.” Probabil acest articol nou nu contribuie la stufoșenia Constituției, pretext invocat de premierul Victor „dublu-limbaj” Ponta în respingerea menționării explicite a familiei tradiționale în Constituție…

Art. 58 – Avocatul Poporului

Amintim (…) propunerea din partea Asociației „Salvați Copii” cu privire la consolidarea funcţiei Avocatului Copilului, ca adjunct al Avocatului Poporului.

Formularea propusă:

Art. 58 (…) (2) Avocatul Poporului este asistat de adjuncţi, specializaţi pe următoarele domenii de activitate:
a) drepturile copilului;
b) drepturile omului, egalitate de şanse între bărbaţi şi femei, tineri, culte religioase şi minorităţi naţionale;
c) armată, justiţie, poliţie, penitenciare;
d) proprietate, muncă, drepturile familiei, ale pensionarilor şi ale persoanelor cu handicap, protecţie socială, impozite şi taxe.

Adjunctul specializat pe drepturile copilului e denumit Avocatul Copilului şi va fi ales dintre persoanele cu cunoştinţe şi experienţă în domeniul promovării şi respectării drepturilor copilului.

Cu tot respectul față de „Salvați Copiii” și bunele lor intenții, apreciem ca un efect colateral perfid crearea unei situații similară celei de la art. 29 – de conflict între familie și stat, conflict care poate fi și unul de sistem de valori.

Proponenții uită sau se prefac a uita că cel mai bun avocat al copilului este familia. În loc să se preocupe de repararea și întărirea instituției familiei, într-adevăr grav afectată în ultimele decenii, ei vin cu o falsă soluție, a încropirii unei structuri birocratizate, impersonale și desigur manipulabile.

Aflăm că a fost luat ca model chiar Avocatul Copilului din Polonia. Pentru „modelul din Polonia” și pentru nocivitatea, în general, a supralegiferării – specifică „dreptului pozitiv” în contrast cu „dreptul natural” – recomandăm eseul lui Bronislaw Wildstein, Legi împotriva legii. Se relatează acolo cazuri de decădere abuzivă din drepturi a părinților. Numai scandalul și reacția societății civile (care acolo își merită numele) a făcut ca experimentul să nu degenereze și mai mult!

Un alt tip de „drepturi” vârâte pe gâtul copiilor fără voia și știința părinților sunt „drepturile sexuale și reproductive” (așa-numite „drepturi de a patra generație” – pe larg despre primele trei generații în eseul Biblia și drepturile omului). Sintagma există de circa 15-20 de ani și a luat naștere în urma răspândirii pe scară largă a teoriei kinsey-ene, după numele lui Afred Kinsey, un pedofil cu pretenții de cercetător, considerat „întemeietorul sexologiei”. Acesta spunea, printre altele, că copilul este o „ființă sexuală” care trebuie stimulată să aibă relații erotice de timpuriu. În România, copiii beneficiază de contracepție și avort de la vârste fragede – iar de la 16 ani, fetele au „dreptul de a avorta” fără să-și anunțe părinții. O altă modalitate de a exercita acest drept este așa-zisa „educație sexuală” care nu are niciun alt efect decât tâmpirea programatică a adolescenților și incitarea la relații sexuale, inclusiv la afirmarea deschisă a eventualei „identități homosexuale”. Mai multe aici. Am fi naivi dacă ne-am imagina că avocatul copilului va ocoli, în atribuțiile sale, implementarea acestor directive ideologice.

FINAL!

Acest raport a reprezentat, așadar, „setul de propuneri ale societății civile pentru revizuirea Constituției”. Vă simțiți foarte reprezentați, nu-i așa?

Scopul acestei adevărate lovituri de stat identitare pe care au încercat-o organizațiile de stânga este secționarea a ceea ce a mai rămas din conexiunea între sistemul moral-valoric autentic românesc și corpus-ul legislativ. Funcția formativă a legii ar urma să fie folosită, alături de cea sancționatorie și preventivă, pentru re-modelarea societății într-un experiment de amploare. Faptul că realitatea nu este un construct social, ci are o existență de sine stătătoare, nu pare să conteze prea mult în acest joc de putere.

Vă rugăm să rețineți că meciul se joacă, încă, întrucât în timpul dezbaterilor din plen, care vor începe în toamnă, se poate adopta sau re-adopta orice amendament propus până acum și nu doar.

În funcție de ceea ce ne va prezenta legea de revizuire vom putea aprecia mai coeDrepturile animalelorrent și închega un set de motive pentru care această revizuire trebuie respinsă. Căci, deși teoretic se poate întâmpla orice răsturnare de situație, nu avem prea mari motive să fim încrezători. Reacția lașă a Comisiei de revizuire, care a revenit asupra definiției familiei la intervenția lui Ponta, lasă să se vadă clar direcția în care ne îndreptăm.

Interesant că la doar câteva sute de kilometri distanță, în țara vecină Ungaria, are loc procesul invers – o restaurație conservatoare de proporții. Adoptarea unei noi Constituții care apără familia, copilul nenăscut, consacră valorile creștine și încurajează natalitatea, dublată de politici publice solide în acest spirit, dar și recenta alungare din Ungaria a FMI-ului chiar în ziua în care România încheia, milogindu-se, un nou acord, stârnesc cel puțin câteva semne serioase de întrebare…

(va urma)

* Președintele și co-fondatorul filialei din București a Asociației PRO VITA

DISTRIBUIȚI
Articolul anterior„Am ales viața… dar am fost tentată să nu o aleg”
Articolul următor„Oamenii au uitat ce au facut nazistii, stalinistii, au uitat ce inseamna omorul institutionalizat al celor vulnerabili”
Guest Post
Articole și analize ale unor invitați speciali. Autori: William Gairdner, Obianuju Ekeocha, Grégor Puppinck, Claire de La Hougue, Russel Kirk, Papa Benedict XVI, James C. Dobson, Pat Buchanan, Leo van Doesburg, Johannes L. Jacobse, Thomas Ward, Theresa Okafor, Jason Scott Jones, Erika Bachiochi, Joe Bissonnette, Allan C. Carlson, Luca Volonte, Jonathon van Maren, Abby Johnson, Louise Kirk, Friedrich Hansen, Christopher Smith, Marie Smith, Natalia Iakunina, Jakob Cornides, Herman Tristram Engelhardt Jr., Olgierd Pankiewicz, Mats Tunehag, Marta Cartabia, Adrian Pessina, Roger Kiska, Andrea Williams, Bronislaw Wildstein; Horațiu Pepine, Maria Aluaș, Marius-Teodor Zamfir, Anton Moisin, Ninel Ganea, Ștefan Iloaie, Alin Vara, Boiana Berchi, Mihai Silviu Chirilă, Monica Basarab, Bogdan Glăvan, Monahia Onufria Matei, Dan Păscuț, Roxana Puiu, Robert Lazu, Mircea Gelu Buta, Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă, Ionuț Mavrichi, Bogdan Mateciuc, Lavinia Tec, Roxana Puiu, Natalia Vlas, Daniel Mazilu.

2 comentarii

  1. […] Din acest caz se desprinde o concluzie îngrijorătoare: pe fondul unei ofensive fără precedent a propagandei homosexualității, asistăm la debutul reprimării opiniei creștine despre valori și societate de către cartelul infam al „corectitudinii politice”, alcătuit dintr-o instituție publică și organizații private de inspirație marxistă și anarhistă, care „sapă” împreună, nestingherite de nimeni (se-aude la SRI?), la temelia pilonilor societății – familia, credința și școala. Un exemplu edificator este activitatea „Forumului Constituțional”, organism consultativ confiscat în propriul folos de mutanții marxismului „civic”. […]

LASĂ UN RĂSPUNS