back to top

Andrei Claudiu Hrișman

Doctor în bioetică al universității Ateneo Pontificio „Regina Apostolorum” Roma, cu teza „Îmbunătăţirea organismului uman şi omul viitorului”. Autor al mai multor lucrări de bioetică (Cultura morţii în România actuală; Bioetica şi omul viitorului). Licențiat în teologie greco-catolică la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Născut în 1985, locuiește în Bistrița.

De ce este Bioetica respingătoare?

Pe cât de exotică pare a fi, pe atât este de neluată în serios de către societate. Bioetica rămâne un neologism abstract pentru majoritatea populaţiei care, ironic, îşi adaugă zilnic la „cultura generală” informaţii vitale din showbiz-ul autohton. Dacă ar...

Mass-media, cinematograful, internetul şi bioetica

Dacă până acum câţiva ani toată lumea părea a fi de acord că există o oarecare diferenţă între un jurnalist sportiv şi unul de investigaţii, astăzi toată lumea scrie şi opinează despre orice. Drept urmare, de ce nu ar...

Bioetica, măseaua de minte a conştiinţei

Bioetica începe să se asemene din ce în ce mai mult cu o măsea de minte: o reminiscenţă care, la nevoie, poate fi extrasă. Chiar dacă Bioetica – materie ştiinţifică sau pseudo-ştiinţifică – s-a născut acum câteva decenii, ea poate...

Bioetica și omul viitorului (ultima parte). Concluzii

Analizând bioetica şi omul viitorului, am ajuns la momentul în care trebuie să ne întrebăm cum trebuie să ne pregătim pentru viitor şi care bioetică va fi cea adevărată şi utilă? O primă problemă cu care ne confruntăm este aceea...

Bioetica și omul viitorului (XI). Omul se schimbă, dar nu dispare

O primă problemă etică pusă de transumanism este aceea dacă este licită sau nu îmbunătăţirea fiinţelor umane sau a generaţiilor viitoare (am abordat deja această problemă în subcapitolul V.2. Îmbunătăţirea organismului uman, o minciună pe care o vom...

Bioetica și omul viitorului (X). Omul este carne şi spirit

Astăzi, „o anumită mentalitate pozitivistă continuă să alimenteze iluzia că, datorită realizărilor ştiinţifice şi tehnice, omul, asemenea unui demiurg, poate singur să-şi controleze în totalitate destinul” , iar cu ajutorul transplanturilor (la limita imposibilului) şi a implanturilor, unii încearcă...

Bioetica și omul viitorului (IX). „Vindecarea ce vine dinăuntru”. Clonarea – noul Auschwitz?

„Vindecarea ce vine dinăuntru” Putem împărţi problemele etice conexe utilizării celulelor suşă în cel puţin două categorii: prima ar fi aceea a obţinerii acestor celule, iar a doua este aceea a utilizării clinice. Celulele suşă care sunt obţinute prin prelevarea...

Bioetica și omul viitorului (VIII). Nanomedicina care vindecă versus medicina care controlează

Nu vom face o evaluare etică a utilizării nanotehnologiilor în general, ci ne vom opri doar asupra nanotehnologiei care „intră” în contact direct cu organismul uman, fără să examinăm toate probleme etice pe care aceste tehnologii le pun în...

Bioetica și omul viitorului (VII). Responsabilitatea umană şi manipularea genetică

Până nu de mult, „proiectarea” fiinţei umane şi a caracteristicilor sale era misiunea naturii şi nimeni nu putea interveni pentru a îmbunătăţi noua fiinţă umană, perfecţionarea patrimoniului genetic aparţinea legilor naturale: Fireşte că vieţuitoarele n-au fost niciodată proiectate la planşetă....

Bioetica și omul viitorului (VI). Îmbunătăţirea organismului uman, o minciună pe care o vom plăti scump

Un prim pericol pentru evaluarea etică a îmbunătăţirii organismului uman este căderea în capcana celor care consideră o formă de îmbunătăţire a organismului uman până şi tentativa noastră de a folosi medicamente şi vaccinuri, pentru a fi mai rezistenţi...

Ne puteți găsi și aici