Despre „căsătoriile” unisex, într-un context mai larg

De multe lucruri sunt acuzați oponenții mișcării de redefinire a căsătoriei și familiei. Am să analizez câteva dintre aceste critici, raportându-mă la un context socio-politic mai larg, precum și la capacitatea analitică și previzională pe care o oferă cunoașterea sociologică.

1. Discursul pro-LGBT este unul principial. Discursul conservator este unul dogmatic.

În realitate, atât termenul principial, cât și termenul dogmatic se referă la adeziunea la anumite valori care dictează ceea ce este corect, dezirabil și ce nu. Să stăruim puțin asupra acestor valori.

Discursul conservator se bazează pe valorile creștine. Occidentalismul, indiferent că vrem să acceptăm sau nu, s-a fondat, consolidat și perpetuat pe acest fundament axiologic. Principiile creștine nu doar că au rezistat numeroaselor provocări ideologice și hegemonice, dar au permis reproducerea identității și superiorității civilizației occidentale. În lipsa acestor valori, așezate pe fundamentul culturii elene și romane, nu s-ar fi putut niciodată cristaliza referentul termenului occidental. Aceste valori au trecut proba timpului și proba realității. Distrugerea lor înseamnă inevitabil distrugerea stâlpilor axiologici ai civilizației occidentale.

Valorile mișcării progresiste își au sorgintea în demersurile teoretice ale Școlii de la Frankfurt, o pepinieră de cadre asumat neomarxiste din prima jumătate a secolului precedent, care și-a propus explicit distrugerea instituțiilor tradiționale, a raporturilor de autoritate, a culturii ”hegemonice”. Dacă la baza demersului progresist ar sta doar aserțiuni precum acceptarea diversității, toleranța, egalitatea etc., poate că am putea găsi o soluție. Problema este că în spatele acestor scopuri aparent nobile se ascunde o duplicitate greu de descris: o acțiune programatică, sistematică de distrugere a valorilor creștine, acțiune începută de Școala de la Frankfurt și continuată prin mișcările studențești din deceniile ce au urmat. Nu este vorba de o teorie a conspirației.

Acceptarea „căsătoriilor” unisex vine la pachet, mai devreme sau mai târziu, cu interzicerea simbolurilor religioase în spații publice, cenzurarea discursului religios, politic, științific, discreditarea oricărei forme de manifestare a credinței religioase, propaganda pornografică în școli, transformarea statului într-un simplu instrument prin care minoritățile implementează în societate orice măsură doresc, pe viitor posibil și legalizarea pedofiliei/zoofiliei (deja există discuții în acest sens în unele state) etc. Noi nu ne opunem fericirii unor oameni, ne opunem distrugerii familiei, culturii, religiei, democrației, libertății de exprimare și de gândire și chiar distrugerii societății în ansamblu.

2. Democrația înseamnă afirmarea minorităților.

Categoric, statul trebuie să intervină ferm atunci când o persoană este discriminată pe motiv că aparține unei minorități. Tocmai de aceea nu consimțim cu cei care, din dorința de a apăra valorile tradiționale, recurg la acte de violență. Progresiștii pornesc, însă, de la o definiție sui generis a democrației, definiție care nu doar că este contrară etimologiei termenului, dar nu reprezintă nici pe departe o definiție unanim acceptată între teoreticieni. Este, mai degrabă, o definiție stângistă radicală.

Conform acestei definiții, democrația ar fi un fel de oligarhie, în care un grup de oameni (o minoritate) impune majorității propriile ei principii morale (și nu numai). De fapt, această definiție are serioase valențe totalitare: pornește de la un scop nobil, soteriologic – un egalitarism utopic, un absurd proces de omogenizare socială prin redefinirea instituțiilor, urmând ca ulterior să își dezvolte un adevărat aparat represiv pentru a suprima orice potențial element distopic. Cazul judecătorului britanic “reeducat” pentru că și-a permis să afirme că cel mai bine pentru un copil este să crească alături de mamă și tată, vine să confirme afirmațiile mele. În general, dezbaterile pe aceste teme sunt aruncate în derizoriu prin invocarea situației negrilor, a sclavilor etc. Sclavia a fost desființată, negrii se bucură de libertate, homosexualitatea a fost dezincriminată (ceea ce mi se pare firesc). Restul e ideologie deconstructivistă.

3. Conservatorii se bazează pe teorii ale conspirației. Nimeni nu a cerut recunoașterea căsătoriilor homosexuale, iar de adopție nici nu s-a pus problema. Toate acțiunile lor sunt orientate spre stigmatizarea unei minorități.

Știți de ce îmi place mie sociologia? Pentru că ea are o funcție previzională. Ea ne permite să prevedem anumite schimbări, tendințe, fenomene ce se vor desfășura într-un anumit sistem social pe termen scurt, mediu, și lung. Pe ce se bazează această previziune? Nu pe ghicitul în cafea sau pe teorii conspiraționiste, ci pe logică și date empirice. Putem anticipa anumite fenomene inclusiv prin raportarea la alte sisteme sociale.

Concret – inițial susținătorii mișcării pro-homosexualiste au solicitat dezincriminarea homosexualității, garantând că se vor opri aici. Ulterior au cerut parteneriate civile, nepretinzând vreun drept la căsătorie. După aceea au cerut și dreptul de a se căsători, fără însă a pretinde dreptul la adopție. Apoi l-au pretins și pe acesta. Inițial nu pretindeau dreptul la căsătorie religioasă, iar acum se fac presiuni asupra unor culte religioase, liderii lor fiind acuzați de discriminare și ură. La noi, cu desincronizarea asta de care vorbea Lovinescu, încă sunt la stadiul al doilea. Tot încearcă să aplice politica pașilor mărunți, dar se vede că nu prea le iese…

4. Acceptarea „căsătoriilor” unisex nu are nicio consecință negativă asupra societății. Țările în care aceste căsătorii sunt recunoscute sunt cele mai prospere.

Dacă un stat este dezorientat ideologic, dacă un stat stabilește ce e moral și ce nu, dacă un stat încearcă unificarea ideologică a cetățenilor săi, inclusiv prin coerciție, cu tot respectul, s-au dus naibii prosperitatea și progresul. Să nu uităm că Hitler a eradicat șomajul. Pe această logică, Germania nazistă a fost un stat prosper, dezvoltat, chiar un model civilizațional, nu? Sunt de acord că trebuie să învățăm de la țările mai dezvoltate, însă această învățare trebuie să fie una asumată, critică și în concordanță cu realitatea cultural-instituțională autohtonă, nu una mimetică.

Consecințele acceptării acestor căsătorii, dar și a celorlalte valori aferente, sunt multiple:

1. Distrugerea instituției familiei prin abolirea cadrului valorico-normativ în care aceasta ființează. După cum spuneam cu altă ocazie, orice acuplare devine familie. Această inginerie sociolingvistică este dublată de descurajarea utilizării unor termeni precum „mamă” și „tată” în școli, precum și de inocularea aberantei teorii a disoluției sexelor încă de la vârste fragede.
2. Pe termen lung – afectarea homeostaziei sistemului social, prin asumarea comportamentului homosexual de o parte tot mai mare a populației (comportamentul homosexual poate fi dobândit în cadrul socializării primare prin identificare și interiorizare). Copiii adoptați de cuplurile de homosexuali vor fi socializați în conformitate cu un asemenea model.
3. Majoritatea populației consideră comportamentul homosexual imoral și este împotriva legalizării căsătoriilor unisex. Presupunem că statul le va recunoaște, în ciuda voinței populare. Fractura dintre cultura promovată de stat şi cultura trăită de cetățeni afectează dinamismul întregii societăţi şi conduce la acumularea unui potenţial conflictual latent care, în condiții de criză, devene manifest, și poate fi orientat:

• dinspre stat spre societate:

Constatând că, de fapt, cetățenii dezvoltă o cultură diferită celei statale, statul va folosi aparatul represiv pentru a rezolva această contradicție. Statul va fi contrariat de faptul că există oameni care văd în homosexualitate ceva imoral, că există intelectuali creștini, că oamenii poartă simboluri religioase etc. și va interveni pentru a suprima aceste elemente deviante. Vezi cazul familiei Bodnariu, cazul judecătorului amintit, cazul copilului sancționat pentru că avea la el un bilețel cu versete biblice.

• dinspre societate spre stat:

Societatea va reacționa și ea, mai mult sau mai puțin conștient, în fața acestei alienări. Așa se explică ascensiunea unei nulități politice ca Donald Trump, care reprezintă de fapt obiectivarea atitudinilor contestatare față de fals numitele „valori occidentale”. Așa se explică ascensiunea mișcărilor extremiste, și chiar a radicalizării islamice. De ce a radicalizării? Secularismul a distrus sau cel puțin discreditat creștinismul, nefiind capabil să pună în locul lui o bază axiologică serioasă. Doar relativități și superficialități. Dezorientarea axiologică a multor tineri determină aderarea acestora la o sectă islamistă, deoarece aceasta conferă un fundament valoric și atitudinal real, absolut. Fenomenul a fost teoretizat pe larg de profesorul Nicu Gavriluță.

5. Cei care se opun „căsătoriilor” între persoane de același sex sunt rusofili/fasciști/legionari.

E drept, acest argument nu a fost afirmat direct, dar a fost în repetate rânduri insinuat. Atât actuala politică a Rusiei, cât și fascismul, legionarismul, inchiziția sau mai știu eu ce, pornesc de la valori creștine, pe care le impregnează, însă, cu o ideologie proprie, acreștină sau anticreștină. Orice persoană onestă face distincția între creștinism și instrumentalizarea politică a acestuia. În orice caz, războaiele religioase, toate câte s-au purtat în două milenii, nu egalează numărul de victime pe care le-a generat amestecul ateismului în politică în ultimele două sute de ani.